Nursing în Traumatisme Renale

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

„Îngrijirea şi supravegherea bolnavului cu TRAUMATISME RENALE”

Această lucrare are ca scop prezentarea, supravegherea şi acordarea îngrijirilor medicale, sub forma planului nursing de satisfacere a nevoilor fundamentale ale omului.

Această modalitate de îngrijire presupune aplicarea unor metode moderne de tratament şi supraveghere, de profilaxie şi de tratare a complicaţiilor.

Se urmăreşte astfel corelarea tuturor nevoilor umane într-un tot unitar pentru o mai bună îngrijire şi pentru o supraveghere a pacientului pe toate planurile.

Datorită acestui lucru evoluţia bolii este favorabilă în beneficiul bolnavului, în special şi al societăţii, în general, pentru că se reduce mult perioada de incapacitate de muncă, implicit cheltuielile sociale în acest sens.

Se aminteşte faptul că tot datorită acestei metode de îngrijire costul total al actelor medicale este vizibil redus, iar manevrele terapeutice sunt şi ele simplificate.

În concluzie, scopul lucrării este de a determina modificarea managementului sanitar în sensul îmbunătăţirii calităţii serviciilor medicale şi reducerii costurilor.

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ

1.1 Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului urinar

RINICHIUL

Rinichii sunt aşezaţi profund în cavitatea abdominală, simetric de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară. Ei se proiectează de la nivelul ultimelor două vertebre toracale (T11, T12), pâna la vertebra a treia lombară, rinichiul drept fiind situat ceva mai jos, cu aproximativ o jumătate de vertebră faţă de cel stâng, din cauza prezenţei ficatului în partea dreaptă.

Rinichii ocupă o lujă proprie, lojă renală, delimitată de o fascie fibroasă fascia renală, care prezintă o porţiune prerenală şi alta retrorenală. În interiorul lojei renalese găseşte un strat de grăsime, grăsimea perirenală, care înveleşte rinichii. În afara lojei se găseşte un alt strat de grăsime, grăsimea pararenală, mai groasă posterior. Atât grăsimea prerenală cât şi cea pararenală au rol protector împotriva traumatismelor din regiunea lombară.

Rinichii au o formă asemănătotare cu cea a unui bob de fasole, de culoare brun-roşcată, lungime de aproxaimativ 12 cm, lăţime de 6 cm şi grosime de 3cm; greutatea medie a fiecărui rinichi este în jur de 120g.

Rinichiului i se descriu două feţe, două margini şi doi poli.

Feţele rinichiului sunt una anterioară şi alta posterioară.Faţa anterioară este convexă şi are raporturi diferite în dreapta şi în stânga. În dreapta faţa anterioară vine în raport cu ficatul, cu duodenul (porţiunea descendentă) şi colonul ascendent, cu unghiul colic drept şi cu ansele intestinale, în timp ce în stânga vine în raport cu splina (faţa renală), stomacul (faţa posterioară), cu coada pancreasului, cu colonul descendent, cu unghiul colic stîng, iar în parte inferioară cu ansele intestinale.

Faţa posterioară este tot convexă şi are raporturi cu peretele posterior al cavităţii abdominale, format de muşchii psoas şi pătratul lombar. Vine în raport şi cu nervii lilioinghinal şi iliohipogastric.

Marginile sunt una externă şi alta internă.Marginea externă este convexă, iar cea internă este concavă numai în porţiunea mijlocie, cea care corespunde hilului renal, adică locului de intrare şi ieşire a elementelor vasculo-nervoase, şi bazinetului.

Polii rinichiului sunt unul superior şi altul inferior. Polul superior vine în raport cu glanda suprarenală.

Structura rinichiului

Rinichiul este alcătuit din două părţi: capsulă renaşă şi ţesutul sau parenchimul renal.

Capsula renală - se prezintă sub forma unui înveliş fibro-elastic, care acoperă toată suprafaţa rinichiului şi care aderă la parenchimul subiacent.

Parenchimul renal - este alcătuit din două zone: zona centrală, numită medulară şi o zonă perifercă, numită corticală.