Nursingul pacienților cu hipertermie

I.1. MECANISMUL TERMOREGLĂRII

Menţinerea temperaturii corpului în limitele normale este o necesitate a organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine o stare de bine. Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză.

Sistemul termo-regulator uman

Organismul uman îşi menţine temperatura internă (regiunea capului şi partea superioară a trunchiului) la o valoare aproximativ constantă (~37°C) chiar şi în condiţiile unor variaţii ale temperaturii ambientale, printr-o echilibrare controlată de hipotalamus între caldura produsă de corp şi cea schimbată cu mediul exterior.

Procesul transferului de căldură în ţesuturi este unul complex, determinat de o serie de factori precum rata metabolismului, reţeaua sanguină, curgerea sângelui şi proprietăţile termice ale ţesuturilor. Atunci când temperatura centrală depăşeşte valoarea normală, corpul intensifică transferul de căldură intern prin dilatarea vaselor de sânge şi răcirea prin evaporarea transpiraţiei la suprafaţa pielii. În cazul reacţiei corpului la rece au loc adaptări ale sistemului circulator care micşorează pierderea de căldură prin piele (reducerea debitului sanguin prin vasoconstricţie).

Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea centrilor termoreglatori, situaţi la hipotalamus.

Hipotalamusul reglează temperatura corpului prin pierdere de căldură (termoliză) şi producere de căldură (termogeneză).

În producerea de căldură - termogeneza - intervin procesele biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism mai ales prin activitatea musculară şi glandulară.

În pierderea de căldură - termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi.

Pierderile se realizează prin:

a) evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării ei prin piele, respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi astfel, răcirea corpului;

b) radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;

c) conducţia reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (băi reci, cuburi de gheaţă);

d) convecţie reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului (evantai, vânt rece)

Temperatura mediului inconjurător influenţează termogeneza astfel:

- când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere a activităţii musculare şi deci se intensifică procesele oxidative;

- când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură, şi vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari de căldură. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie.

Căldura umană este unul dintre principalii factori care asigură constanţa mediului intern. Organele interne sunt mai calde decât periferia, ficatul fiind cel mai cald organ „focar termogen”. Temperatura pielii depinde de condiţiile interne ( intensitatea metabolismului, gradul de vascularizare a pielii, evadarea sudorii, etc) şi condiţiile externe ( temperatura aerului, vânt, umiditate, îmbrăcăminte ). Există variaţii nictemerale ale curbei termice fiziologice

Temperatura variază de asemenea cu vârsta şi sexul. Ea este mai oscilantă la copil decât la adult şi mai coborâtă la bătrâni; creşte în jumătatea a doua a ciclului menstrual, în momentul ovulaţiei şi scade în menstruaţie. Femeile rezistă mai bine la ridicările termice. Temperatura pielii femeii este cu 1,5° C mai mare decât a bărbatului.

La temperaturi atmosferice mai înalte, femeia transpiră mai puţin, într-un mediu mai rece, pielea femeii este cu 1° C mai rece ca a bărbatului, deoarece la ea conducţia căldurii este îngreunată de stratul adipos subcutanat mai dezvoltat. Mecanismul izotermiei. Producerea şi menţinerea constantă a temperaturii (izotermie) la homeoterme faţă de variaţiile temperaturii ambiante are loc printr-un mecanism fizic şi printr-un mecanism chimic, producerea de căldură (termogeneza) este rezultanta reacţiilor chimice metabolice (termoreglarea fizică), echilibrul dintre termogeneză şi termoliză asigură izotermia.

Metabolismul bazal se realizează în condiţii de neutralitate termică a mediului ambiant, adică la temperatura la care organismul are cel puţin de luptat împotriva frigului sau căldurii atmosferice (28-31 °C bărbaţi; 27- 33° femei). În aceste condiţii corpul gol îşi menţine fără frison şi fără transpiraţie, echilibrul între termogeneză şi termoliză.