Nursingul pacientului cu durere

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos este format din:

- Sistemul nervos central (SNC)

- Sistemul nervos periferic (SNP)

- Sistemul nervos central (SNC), este partea principală a sistemului nervos şi se ocupă cu prelucrarea informaţiei venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) şi generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal şi măduva spinării. Aceste două componente,sunt protejate de cutia craniană şi, respesctiv, de coloana vertebrală.

- Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii şi nervii din afara SNC. Aceştia se găsesc în membre (de exemplu, în mâini şi picioare) şi organe (de exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (faţă de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), şi poate fi uşor lezat mecanic sau chimic.

SNP se împarte la rândul său în două componente:

Sistemul nervos somatic, format din fibre aferente, care duc informaţiile de la surse externe spre SNC, şi fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la muşchi.

Sistemul nervos autonom gestionează acţiunile care nu se află sub control conştient. El controlează de exemplu funcţiile vitale ca respiraţia şi bătăile inimii, dilatarea şi constricţia pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic.

Sistemul nervos central este sediul analizei şi integrării datelor senzoriale şi motrice. Acest centru de comandă şi control conţine 2 părţi: creierul propriu-zis (ambele emisfere, cerebel, trunchi cerebral şi măduva spinării). Emisfera dreaptă şi stânga comandă şi percep senzaţiile primite din partea opusă a creierului.Cele 2 emisfere cerebrale sunt interconectate printr-un pachet de fibre nervoase, denumite corp calos. Diencefalul, sau creierul mijlociu, este situat la joncţiunea celor două emisfere. El conţine talamusul, regiune a creierului ce filtrează toate informaţiile senzoriale ce provin de la întregul organism.

Sub talamus, hipotalamusul este centrul de reglare a foamei, a setei şi a temperaturii: împreună cu hipofiza, el comandă secreţiile hormonale.

La baza creierului, trunchiul cerebral este implicat în controlul funcţiilor vitale (funcţia cardiacă, respiratorie, digestiei ); cerebelul, în spatele trunchiului cerebral, coordonează mişcările şi echilibrul. În sfârşit, măduva spinării, este un cordon fin, albicios, cu o lungime de aproximativ 45cm, găzduit în coloana vertebrală. Ea conţine fascicule de fibre nervoase care ajung la creier şi se reîntorc de aici, asigurând transmiterea mesajelor motorii şi senzitive. La nivelul său se găsesc 31 de perechi de nervi spinali, care deservesc întregul organism.Întregul sistem nervos central este învelit într-o peliculă numită meninge. Există trei tipuri de meninge: duramater, groasă şi fibroasă, care este situată direct sub ţesutul osos; arahnoidă, scăldată de lichidul cefalo-rahidian; pia mater, care aderă la suprafaţa ţesutului nervos.

Lichidul cefalo-rahidian este un lichid nutritiv care joacă rolul unei perne pentru amortizarea şocurilor. Două ţesuturi nervoase sunt specifice pentru sistemul nervos central. Substanţa gri formează scoarţa cerebrală sau cortexul, ca şi mici aglomerări gri, nucleele gri sau bazale, localizate în profunzimea creierului. Se găseşte de asemenea în interiorul măduvei spinării. Substanţa gri este constituită din corpurile celulare ale neuronilor, celulelor nervoase. Ea interpretează mesajele senzitive şi elaborează răspunsuri adecvate.

Substanţa albă, situată în măduva spinării şi în interiorul encefalului, cuprinde lungile ramificaţii ale celulelor nervoase, denumite axoni, înconjurate de o teacă de substanţă grăsoasă, responsabilă de culoarea lor albicioasă, mielină.

Axonii sunt cabluri care asigură conducerea influxului nervos.

Cortexul este regiunea periferică a creierului. El este compus din substanţă gri şi prezintă faimoasele circumvoluţiuni. La cortex se face aluzie evocând faimoasa expresie „materie cenuşie”. Griul este în acest caz culoarea nobleţei.

Organismul uman este parcurs de lungi cordoane albicioase, nervii, care formează sistemul nervos periferic.

Ţesuturile şi organele sunt conectate în permanenţă la centrele de comandă. Este vorba de organele de simţ, dar şi de mii de receptori sensibili la durere, presiune, temperatură, la tensiune musculară

Muşchii, viscerele şi glandele răspund instrucţiunilor primite de la sistemul nervos central. Lungi lanţuri de celule nervoase, legate unele de altele şi uneori ramificate, asigură legătura dintre organele centrale şi cele periferice. Fiecare nerv cuprinde un fascicul de fibre conductoare, care sunt fiecare prelungirea acestor celule nervoase, localizate în encefal sau măduva spinării.

Corpul conţine în total 31 de perechi de nervi rahidieni din măduva spinării. Fiecare dintre aceşti nervi trimite în măduvă 2 rădăcini: posterioară, regrupează fibrele senzitive, iar rădăcina anterioară, fibrele motorii.