Obezitatea

I.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ŢESUTULUI ADIPOS

Anatomia Ţesutului adipos. Încă din copilarie există o deosebire în ceea ce priveşte cantitatea de grăsime şi repartiţia între cele două sexe, prevalând la fetiţe. Diferenţa se menţine şi în ceea ce priveşte numărul de adipocite (celule cu grăsime), care este mai mare la femei. Numărul de celule adipoase, odată fixat (posibil ereditar), rămâne definitiv. Raportul dintre numărul şi volumul celulelor adipoase determină o forma hipertrofică şi o altă hiperplazică de obezitate. Acest raport este controlat de unii hormoni care influentează şi repartiţia. Hormonii androgeni (testosteronul) şi glucocorticoizii influentează depunerea grăsimilor în partea superioara a corpului, iar estrogenii în partea inferioară.

Ţesutul adipos nu este un ţesut inert, deoarece el reglează captarea acizilor graşi şi a trigliceridelor circulante, sinteza endogenă a gliceridelor plecând de la glucoză, catabolismul acizilor graşi, eliberarea acizilor graşi în circulaţie etc.

în ceea ce priveşte senzaţiile de foame şi saţietate, reglarea se face prin:

- glicemie (senzaţie de foame, în hipoglicemie şi senzaţie de saţietate în hiperglicemie);

- factori digestivi (intr. glucozei în duoden este urmată de scăderea senzaţiei de foame);

- factori neurologici; aceştia acţionează la nivelul hipotalamusului şi cortexului.

Controlul alimentaţiei prin factori de mediu. Sistemul nervos central primeşte numeroase semnale neurale privitor la ingestia de alimente. Acestea cuprind semnalele vizuale, auditive, olfactive, care sunt procesate înaintea ingestiei. Aceastea contribuie la faza cefalică a ingestiei alimentare, care constă în creşterea secreţiei de salivă şi hormoni gastrointestinali. În această fază au fost observate modificări între o persoană obeză şi una sănătoasă, cum ar fi creşterea secreţiei salivare şi hormonale.

Semnale ale saţietăţii din tractul gastrointestinal. În timpul ingestiei şi digestiei alimentelor creierul primeşte informaţii de la receptorii mecanici şi chemosenzitivi care se găsesc pe mucoasa intestinală. Aceştia controlează senzaţia de saţietate în funcţie de cantitatea de alimente ingerată şi compoziţia acestora în lipide, proteine şi glucide. Cantitatea mare de alimente din stomac şi timpul de digestie prelungit la obezi modifică proprietăţile acestor receptori.

Rolul hormonilor pancreatici în controlul aportului energetic. Funcţia principală a insulinei şi glucagonului este homeostazia glucozei şi controlul aportului energetic nutriţional. Acumularea de grăsime pe viscere reduce sensibilitatea insulinei în muşchii scheletici, ficat şi esutul adipos ducând la apariţia rezistenţei insulinice, care predispune la intoleranţa la glucoză şi hipertrigliceridemie.

Controlul determinat de depozitele energetice ale corpului asupra aportului de energie calorică. Pentru a egala eficient aportul de energie cu consumul energetic şi pentru a menţine depozitele organismului de energie, centrii hipotalamici monitorizează cantitatea de energie stocată în ţesutul adipos. Leptina este un hormon secretat de ţesutul adipos care aduce această informaţie creierului. Leptina este crescută la femei faţă de bărbaţi şi creşte la persoanele obeze o dată cu creşterea masei adipoase.

Factori adiţionali care controlează aportul de alimente.Există un număr de hormoni care au rol în controlul aportului de alimente, deşi acesta nu este considerat rolul lor principal. Glucocorticoizii acţionează asupra creierului pentru a stimula aportul de glucide şi grăsimi. Hormonii tiroidieni influenţează aportul de alimente pentru a menţine echilibrul nutrienţilor. În contrast aportul energetic scade în hipotiroidism. Somatostatina eliberată de celulele delta din pancreas inhibă motilitatea gastrointestinală. Secreţia endocrină şi exocrină şi scade aportul alimentar. Hormonii de creştere şi liberinele acestora cresc aportul de alimente. Estradiolul este asociat cu reducerea aportului alimentar la oameni iar ovarectomia la animale creşte aportul energetic. Progesteronul în combinaţie cu estrogenul creşte aportul de alimente. Prolactina creşte ingestia de alimente.

Controlul aportului alimentar prin nutrienţi. S-a demonstrat că modificările glucozei din sânge sunt semnale pentru saţietate. Hipoglicemia sau inhibarea metabolismului glucidic cresc aportul alimentar. Infuzia de lipide în intestinul subţire încetineşte golirea gastrică şi reduce aportul alimentar. Contrar, inhibarea oxidării acizilor graşi creşte ingestia de alimente. Proprietăţile saţioase ale grăsimii se presupun a fi datorate senzaţiei plăcute de lipide din cavitatea bucală şi densităţii crescute de calorii din grăsimi, care pot conduce la supraalimentaţie.

Proteinele scad aportul energetic la oameni, prin implicarea receptorilor somatosenzitivi şi a gustului pentru a identifica compoziţia dietei. Scăderea proteinelor alimentare este mediată prin efectele directe ale aminoacizilor cerebrali circulanţi.

Controlul consumului energetic al organismului. Datele sugerează că anormalităţile din consumul energetic al corpului contribuie la dezvoltarea obezităţii. Se câstigă în greutate dacă există un dezechilibru între aportul şi consumul energetic.

Energia poate fi consumată prin activitate fizică, funcţionarea normală a organelor şi prin termogeneza adaptativă, care creşte consumul energetic în dietele impuse şi la expunerea la frig.