Principii de management terapeutic chirurgical în abdomenul acut prin ocluzie intestinală

MOTTO :

Sanătatea nu este totul, dar fără de sănătate, totul este nimic’’

Schopenhauer

MOTIVAŢIE

Ocluzia intestinală este una din marile urgenţe chirurgicale, care dacă nu este diagnosticată la timp, poate avea consecinţe nefaste. În stadiul incipient, de multe ori, diagnosticul este incorect pus, ceea ce duce la complicaţii severe.

Asistentul medical este persoana care poate ajuta oamenii in situatii de criză prin funcţiile sale individuale şi de colaborare cu intregul colectiv medical.

Sentimentul “empatie” trebuie să fie primordial iar speranţa şi optimismul trebuie aratate si transmise celui bolnav.

Pentru pacientul cu ocluzie intestinală, rolul asistentului medical este important şi de lungă durată atât în pregătirea preoperatorie cât şi după intervenţia chirurgicală.

Asistentul medical care îşi desfasoară activitatea într-un serviciu de chirurgie este un factor deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor. De cunostinţele profesionale acumulate, de constiinciozitatea cu care lucrează şi de ataşamentul pe care asistentul medical îl are faţă de bolnav depinde în mare masură vindecarea acestuia. El trebuie să dea dovadă de spirit de observatie, de discernământ, de simţul datoriei şi al responsabilităţii.

De multe ori evoluţia unei boli ,cum este şi ocluzia intestinală, se hotărăşte în câteva minute; de felul cum asistentul medical ştie cum să acţioneze la indicaţiile medicului sau din proprie initiativă ,depinde deseori modul de evoluţie a bolnavului.

Desfăsurându-mi activitatea profesională pe secţia de chirurgie am întâlnit multe cazuri de ocluzie intestinală şi mi-am dat seama de importanţa recunoaşterii precoce a simptomatologiei bolii, de rolul asistentului medical în acordarea îngrijirilor de nursing pacienţilor suferinzi de această boală.

Am ales această temă tocmai din dorinţa de a ştii cât mai multe despre diagnosticarea corectă şi tratamentul precoce al acestei urgenţe chirurgicale.

Asistentul medical, prin dăruirea şi priceperea lui, stabileşte cu pacienţii o legătură aparte, îngrijindu-i ca pe proprii membrii ai familiei.

INTRODUCERE

Ocluzia intestinală este o stare patologică determinată de oprirea completă şi persistentă a tranzitului intestinal şi în conseciţă, imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze.

Ea constituie una din cele mai complexe şi mai grave sindroame ale abdomenului acut. Incidenţa ocluziei creşte în raport cu vârsta.

Tratamentul pentru obstructia partială de la nivelul intestinului subtire sau gros are loc, de obicei, in spital. El implică monitorizarea atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine.

In ultimele decenii se constată o diminuare a agresivităţii actului operator in chirurgia digestivă şi o tendintă de modificare a ingrijirilor postoperatorii clasice. Cu toate progresele inregistrate in domeniu, morbiditatea şi mortalitatea postoperatorie se menţin ridicate in diverse boli, la anumiţi pacienţi.

Cele trei cauze ale morbiditatii chirurgicale: infectiile, trombozele şi aderenţele au o frecventă ridicată şi pun serioase probleme medicilor.O serie de ingrijiri postoperatorii pot influenţa aceste complicaţii.

Folosirea inadecvată a antibioticelor are o influentă negativă asupra sistemului imun şi scade rezistenţa la boală.Este cunoscut că la bolnavii peste 50 de ani administrarea de antibiotice creşte susceptibilitatea la noi infecţii.

Pentru a preveni complicaţiile infecţioase care pot surveni după chirurgia intestinului sau colo-rectala datorită contaminării prin continut intestinal bogat in germeni aerobi si anaerobi, se recomanda pregătirea mecanică a intestinului.Avantajele acestei tehnici constă nu numai in reducerea contaminării abdominale intraoperator ci şi evitarea fragilizării anastomozelor în timpul reluării tranzitului,reluarea mai rapida a tranzitului şi manipularea mai usoară a intestinului.

PARTEA

GENERALĂ

CAPITOLUL I

1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI DIGESTIV

1.1. INTESTINUL SUBȚIRE

1.1.ANATOMIA INTESTINULUI SUBTIRE

Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcătuit din mai multe segmente:

cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire şi intestinul gros. Aceste segmente se inlănţuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, incepând de la orificiul bucal, pe unde pătrund alimentele, până la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile.

Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi intestinul gros. Este un tub elastic şi moale de muşchi şi membrane intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea abdominala. Are o lungime de 6—8 m, un diametrul de 4—5 cm la nivelul duodenului si de 2-3 cm la nivelul jejuno-ileal şi prezintă o porţiune iniţială fixă, care descrie un segment de cerc numită duoden şi o porţiune mobilă numită jejun-ileon.