Rolul asistentei medicale în ingrijirea pacientilor cu spondiloză cervicală

ARGUMENT

In ultimele decenii reumatismele degenerative apar in prim plan al preocuparilorpopulatiei si asistentei medicale. Am putea afirma ca spondiloza este considerata destul de importanta in patologia reumatismala si constituie o preocupare in randulpopulatiei cu varsta de peste 40 de ani. Desi spondiloza cervicala nu pune viata individului in pericol, aceasta este printre maladiile care preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane.

Aparitia acestei boli nu este de data recenta. Spondiloza a existat in toate epocile si a interesat ca si astazipopulatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan a carui durata medie de viata trece peste 70 de ani intampinadificultatile si disconfortul articular pe o perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor degenerative, conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea acestor boli, iar pe de alta parte de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor medicale si in special a celui radiologic.

Alterarea, intr-omasura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a activitatilorvietii zilnice reprezinta conceptul de boala. Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman la statusul care sa permita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai „normala”.

Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de absolvire "Tratamentulrecuperator in spondiloza cervicala", motivata fiind de faptul ca un element important al actuluiterapeutic ilreprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor categoriilor de patologie ce afecteaza organismul uman la toate cele trei nivele. Ea se aplica in scop:

1. terapeutic, de combatere a deficitului existent si de readucere a statusului pacientului la un nivel cat mai apropiat, ideal identic, cu cel premergator bolii;

2. profilactic la trei nivele:

profilaxie primara: de pevenire a decompensarii organismului in anumite situatii previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de deconditionare (sedentarism, obezitate, scadereacapacitatii de termoreglare la rece)

profilaxie secundara: prevenirea aparaitiei unei recidive a bolii de baza

profilaxie tertiara: in cazul existentei unui deficit permanent se combate agravarea acestuia si se incearcamentinerea sa la un nivel cat mai acceptabil si se previne efectul negativ al acestuia asupra altor sisteme si organe sau functii ale organismului

CAPITOLUL 1 - ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.1 - Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase

Coloana vetebrala este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, formata din suprapunerea celor 33-34 piese osoase - vertebrele. Urmarite de sus in jos, vertebrele corespund: gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului. Vertebrele poarta diferite denumiri imprumutate de la regiunea respectiva:

- vertebrele cervicale corespund gatului, sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7-coloana cervicala.

- vertebrele toracalecorespund toracelui, sunt in numar de 12, se noteaza de la T1-T12 siformeaza coloana toracala.

- vertebrele lombare corespund regiunii lombare (peretele posterior al abdomenului) sunt innumar de 5, se noteaza de la L1 la L5 si formeaza coloana lombara.

Vertebrele coloanei cervicale, toracale si lombare sunt oase mobile si independente, ele se mai numesc si vertebre adevarate.

- vertebrele sacrale sunt in numar de 5 si vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 sicorespund pelvisului. Ele se sudeazadandnastere la 2 oase: sacrul si coccigele, fiind oase sudate intre ele se mai numesc si vertebre false.

In medie lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la barbat si de 63 cm la femeie, reprezentand aproximativ 40% din lungimea totala a corpului.

Latimea maxima a coloanei vertebrale este baza sacrului unde masoara 11 cm. De aici merge descrescandatat in jos cat si in sus.

Coloana vertebrala nu este rectilinie, prezinta doua feluri de curburi in plan sagital si in plan frontal. Curburile in plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea inainte si se numesc lordoze, fie cu convexitatea inapoi si se numesc cifoze.

La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru :

a) curbura cervicala cu convexitate inainte

b) curbura toracala cu convexitate inapoi

c) curbura lombara cu convexitate inainte

d) curbura sacrococcigiana cu convexitate inapoi.