Sportivi

CAPITOLUL I - PARTEA GENERALĂ

1.1. INTRODUCERE

Pentru unii culturismul înseamnă numai ridicarea de greutăţi, pentru alţii înseamnă steroizi, pentru alţii pierdere de vreme, iar pentru alţii un moft şi exemplele pot continua. Dar pentru cei serioşi, dedicaţi trup şi suflet acestui sport, culturismul înseamnă multă muncă, făcută în mod ştiinţific, sau altfel spus un mod de viaţă plăcut, sănătos şi benefic pentru organism, în urma căruia se obţine un corp sănătos şi frumos.

Prin culturism se construieşte corpul, prin prelucrarea maselor musculare cu ajutorul unor exerciţii, uneori extrem de analitice, folosind aparate de îngreuiri şi haltere. Body-buiding exprimă, de fapt, în limba engleză, esenţa acestui sport. (1).

Activitatea motrică se realizează la nivel maximal, atât în volum cât şi în intensitate, pentru că numai astfel “muşchiul creşte”.

Antrenamentul de pregătire este dur, de mare volum, cât şi de intensitate.

Evoluţia impresionantă a tehnologiilor şi metodologiilor de antrenament în ultimii ani, în special în ceea ce priveşte volumul şi intensitatea efortului depus în antrenamente, complexitatea unor acte motrice şi stresul neuropsihic, au impulsionat medicina sportivă să asigure protecţia performerului şi suportul bioenergetic reclamat de efortul sportiv la cote extrem de înalte. Dintre mijloacele susţinătoare ale efortului, nutriţia sportivului şi farmacologia a cunoscut de asemenea o evoluţie rapidă. Aşa a apărut un capitol nou în nutriţia sportivă, chiar dacă nu este recunoscut de unii practicanţi ai acestui sport, chiar ignorată uneori şi de uni antrenori.

Alimentaţia ca şi întreaga susţinere a efortului sportiv pătrunde în viaţa omului contemporan, care are nevoie şi el de o alimentaţie fiziologică, care să-l ajute în muncă, şi să-i grăbească refacerea după muncă. (2)

În lucrarea de faţă ne vom rezuma la descrierea alimentaţiei susţinătoare de efort psihofizic, necesară cu prioritate sportivilor. Mai înainte însă trebuie să ne oprim la două aspecte fundamentale ale acesteia: utilizarea sistemelor funcţionale ale organismului în timpul efortului intens, şi factorii principali care produc oboseala în organism.

Tuturor celor care m-au îndrumat şi format în aceşti ani de studiu, gânduri şi sentimente de respect şi recunoştiinţă, iar conducătorului meu ştiinţific, sincere mulţumiri.

1.2. DATE PRIVIND PRACTICAREA CULTURISMULUI DE PERFORMANŢĂ

Activitatea competiţională se realizează prin prezentarea scenică şi efectuarea unor “poze clasice”, care permit reliefarea diverselor grupe musculare, totul realizat sub formă de spectacol, cu ajutorul unui fond muzical.

Arbitrajul este subiectiv, notarea se face prin aplicarea unor criterii, cum ar fi simetria, armonia, proporţionalitatea şi definirea.

Caracterizarea efortului:

-în competiţie există “poze”- contracţiile unor mari grupe musculare -efort anaerob,alactacid, cu toracele blocat, iar în antrenamente este asemănător celui de haltere.

Culturiştii au în general o capacitate aeroba foarte bună, dată de practicarea cu perseverenţa a alergarii aerobe (care topeşte ţesutul gras subcutanat).

Prin antrenamente bine dozate se obţine dezvoltarea musculaturii întregului corp, urmărind ca masele musculare să fie cât mai mari ca volum şi ca întindere, cu aşezare anatomică corectă, urmărindu-se definirea şi simetria în dezvoltare.

În sezonul competiţional creşterea intensităţii antrenamentelor asociată cu o dieta adecvată duce la topirea ţesutului adipos subcutanat, reducerea grăsimii pielii şi scoaterea apei în exces din ţesuturi, permiţând reliefarea maselor musculare cu o definire cât mai bună. Armonia în dezvoltare este o cerinţă a acestui sport, urmărindu-se ca toate segmentele corpului să aibă proporţii cât mai adecvate, imaginea generală fiind una armonioasă. Proporţiile segmentelor, unele faţă de altele, trebuie să respecte anumite rapoarte, care şi ele contribuie la realizarea unui corp frumos.

Activitatea competiţionala se realizează prin prezentarea scenică şi efectuarea unor “poze clasice”, care permit reliefarea diverselor grupe musculare, totul realizat sub formă de spectacol, cu ajutorul unui fond muzical.

Arbitrajul este subiectiv, notarea se face prin aplicarea unor criterii, cum ar fi simetria, armonia, proporţionalitatea şi definirea.

În selecţia culturiştiilor se disting trei faze:

- selecţie primară: se realizează la 12-14 ani, când începe construcţia maselor musculare prin exerciţii

- selecţia secundară: are în vedere modificările pubertare care pot schimba uneori esenţial aspectul individului

- selecţia finală: după vârsta de 20 de ani, când creşterea osoasa s-a terminat, proporţiile segmentelor sunt stabile şi se poate începe construcţia de masa musculară. Tipul de efort în culturism este anaerob, alactacid. Datoria de oxigen contractată în efort se recuperează rapid. Efortul se realizează cu toracele blocat, îngreunând circulaţia de întoarcere. Cresc mult în efort frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială.

Dacă un efort nu este judicios dozat, se acumulează oboseala restantă, care la un moment dat devine factor limitant al efortului. În timp, efortul administrat nejudicios duce la elemente de suprasolicitare cardiacă cu hipertrofie ventriculară dreaptă.

Aparatul respirator se dezvoltă, creşte elasticitatea toracică şi capacitatea vitală deşi la un moment dat musculatura pectorală foarte dezvoltată cu inserţii puternice pe cutia toracica, se poate opune expansionării acesteia.