Stenoza Pilorică

ARGUMENT

Stenoza pilorică, una dintre bolile „mileniului 3“, este mult mai frecvent întâlnită în practica pediatrică decât s-a crezut până în prezent. Se prezintă o incursiune scurtă în anatomia şi fiziologia aparatului digestiv, şi în istoria naturală a bolii pentru a explora, identifica şi explica mecanismele patogenice care stau la baza dezvoltării stenozei pilorice.

În urgenţă, stenoza pilorică poate avea ca simptom dominant durerile epigastrice sau vărsăturile.

Durerile sunt continui, exacerbate postalimentar, însoţite de balonări postprandiale, eructaţii frecvente şi zgomotoase, slăbire în greutate.

Vărsăturile la început sunt rare, abundente, cu conţinut alimentar (uneori fetide, cu alimente ingerate cu o zi înainte).Bolnavul işi provoacă adesea vărsătura pentru a-şi calma durerea.

Pe măsură ce stenoza progresează, vărsăturile devin spontane, mai frecvente, putând duce la deshidratare şi tulburări electrolitice.

Examenul obiectiv poate evidenţia bombarea regiunii epigastrice, unde peristaltice vizibile pe peretele abdominal (spontane sau provocate prin excitarea mecanică a regiunii, clapotaj) pe nemancate.

Particularităţi clinice legate de substrat

Ulcerul gastric (cu localizare în vecinătatea pilorului) şi duodenal constituie cauza cea mai frecventă a stenozei pilorice.

Fig. 1- Stenoza pilorică

Stenoza pilorică a adultului este una dintre complicaţiile ulcerului gastroduodenal. Din punct de vedere etiopatogenic, este de 2 feluri:

1) funcţională sau incompletă – edemul periulceros, împreună cu spasmul reflex al musculaturii netede realizează o obstrucţie reversibilă a lumenului.

Tonusul gastric crescut încearcă să învingă obstacolele prin aşa-zise „unde de luptă”.

2) organică sau completă – strictura cicatriceală transformă ireversibil leziunea, iar stomacul se dilată, pierzându-şi treptat peristaltica până la stadiul de asistolie gastrică.

Stenoza organică poate fi precedata de insuficieţă evacuatorie funcţională (prin spasm, edem şi infiltraţie).

Ulcerul gastric se poate complica cu stenoza mediogastrică, cu simptomatologie similară cu a stenozei pilorice.

Anamneza releva, în antecedentele bolnavului, durerile epigastrice ritmate de alimentaţie şi periodice.

În cancerul gastric, complicat cu stenoza pilorică, vărsăturile pot avea conţinut sangvinolent (cu aspect de drojdie de cafea).

Debutul relativ recent, vărsta peste 40 ani, durerile nesistematizate, progresive, alterarea stării generale, slăbirea în greutate, orientează diagnosticul clinic.

Cauze mai rare: tumori benigne ale stomacului, compresiuni extrinseci, procese cicatriciale (postoperatorii, după gastrite corosive, după procese inflamatorii de vecinătate), anomalii congenitale.

Conduita de urgenţă

Stenoza pilorică reprezintă o stare de urgentă şi necesită internare în situaţiile în care vărsăturile sunt abundente şi duc la tulburări hidroelectrolitice, stare de şoc, insuficienţă renală acută.Internarea poate fi impusă şi de intensitatea mare a durerilor, care pot să pună probleme dificile de diagnostic diferenţial.

Atunci când vărsăturile sunt rare şi durerile mai puţin intense, se pot administra antispastice, alcaline, pansamente gastrice.

Explorările (mai ales examenul radiologic) se pot face ambulator şi în funcţie de rezultatele acestora, se recomandă internarea în vederea intervenţiei chirurgicale.