Cuprins
- Introducere 4
- PARTEA TEORETICĂ 6
- 1. Proteza parțială fixă 7
- 1.1 Definiție, Caracteristici 7
- 1.2 Clasificare 7
- 1.3 Avantajele și dezavantajele protezei parțiale fixe 9
- 2. Ceramica dentară 10
- 2.1 Compoziția și proprietățile ceramicii dentare 11
- 2.2 Avantaje și dezavantaje 12
- 2.3 Clasificarea ceramicii dentare 12
- 2.4 Ceramica folosită la lucrările metalo-ceramice 13
- 2.5 Ceramica folosită la lucrările integral ceramice 14
- 3.Caracteristici generale despre Zirconiu 15
- 3.1 Utilizarea zirconiului în stomatologie 16
- 3.2 Avantajele și dezavantajele oxidului de zirconiu 18
- 4.Sistemul computerizat de frezare CAD-CAM 19
- 4.1 Noțiuni generale 19
- 4.2 Componentele sistemului CAD/CAM 19
- 4.3 Avantaje și dezavantaje 21
- 4.4 Materiale utilizate în tehnologia CAD/CAM 22
- 4.4 Sisteme de frezare 23
- PARTEA PRACTICĂ 27
- 1. Ipoteza de lucru 28
- 2.Material și metodă 28
- 3.Caz clinic 30
- 3.1.Dezinfectarea și verificarea amprentei 30
- 3.2 Realizarea modelului de lucru 31
- 3.3 Montarea în articulator 32
- 3.4 Etapele de realizare ale scheletului de zirconiu 33
- 3.4.1 Scanarea modelului de lucru și a ocluziei 34
- 3.4.2 Design-ul scheletului de zirconiu 36
- 3.4.3 Frezarea restaurării în discul de zirconiu 39
- 3.4.4 Sinterizarea și adaptarea scheletului de zirconiu pe model 41
- 4. Depunerea straturilor de ceramică pe scheletul de zirconiu 43
- Concluzii 48
- Bibliografie 49
Extras din licență
Încă din cele mai vechi timpuri, zâmbetul și aspectul dinților au o importanță deosebită în aprecierea frumuseții unei persoane. Atât frumusețea, cât și armonia feței reprezintă pentru oameni o preocupare permanentă, având un impact deosebit în relațiile interumane.
Până în prezent s-au făcut progrese mari în stomatologie prin elaborarea unor materiale și tehnologii noi care au avut ca rezultat o îmbunătățire estetică și o toleranță biologică crescută prin executarea unor lucrări protetice de calitate. Așadar, executarea acestor lucrări se poate realiza prin tehnologia CAD-CAM care oferă tehnicianului dentar posibilitatea de a modela și freza cu ajutorul computerului.
Ceramica dentară reprezintă unul dintre cele mai vechi materiale destinate restaurărilor protetice care redă aspectul cel mai apropiat de cel al dinților naturali.
Deși ceramica a fost descoperită în timpul secolului al XVIII - lea, primele restaurări integral ceramice au fost realizate abia după un secol din ceramică feldspatică. Chiar dacă aveau avantaje estetice, acestea nu s-au bucurat de popularitate datorită rezistenței scăzute la fractură și închiderii marginale defectuoase.
În prezent, materialul ideal folosit în stomatologie oferind alternative estetice îmbunătățite și o biocompatibilitate superioară este oxidul de zirconiu. Rezistența deosebită la presiune, îl face capabil să suporte solicitările masticatorii și uzurii zilnice fără a se fractura.
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit sistemul YenaDent. Acesta este compus din: scanner, un program de design, mașina de frezare și cuptorul de sinterizare. Componentele acestuia sunt total independente, ceea ce reprezintă numeroase avantaje, din punct de vedere calitativ și material. Pentru faza de placare cu ceramică, am ales firma Ivoclar Vivadent e.maxCeram, ce s-a aplicat pe scheletul de zirconiu.
Totuși, pentru a crea o restaurare protetică cât mai asemănătoare cu naturalul, comunicarea dintre pacient, dentist și tehnician dentar este esențială pentru a asigura individualitatea și analiza cu precizie a nevoilor unice ale fiecărui pacient.
PARTEA TEORETICĂ
1.Proteza parțială fixă
1.1 Definiție, Caracteristici
Definiție: Proteza parțială fixă reprezintă o rezolvare protetică realizată cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară, care se indică în cazul edentației parțiale intercalate de întindere mică și care reface morfologia și funcția unităților dentare absente.[1]
Caracteristicile protezei parțiale fixe:
- Sunt lucrări conjuncte fixate prin cimentare care nu necesită îndepărtarea periodică pentru igienizare.
- Oferă confort pacientului atunci când volumul punților e identic sau mai mic decât cel al dinților naturali.
- Refac morfologia și funcția dinților lipsă.
- Poziția vestibulo-orală a punții este la fel cu a dinților lipsă.
- Sunt rezistente la abrazie și rupere.
- Transmit presiunile masticatorii fiziologic, dento-parodontal.
- Se realizează în laboratorul de tehnică dentară.[1]
1.2 Clasificare
1) După natura legăturii elementelor de agregare cu corpul de punte
a) Fixe: conexiune fixă între elementele de agregare și corpul de punte
b) Mobilizabile: elementele de agregare cimentatenu fac corp comun cu intermediarii, aceștia putând fi imobilizați
c) Demontabile: se folosesc sisteme speciale, iar îndepărtarea lor se face doar de către medic
2) După localizarea spațiului edentat
a) Frontale
b) Laterale
c) Mixte
d) Maxilare
e) Mandibulare
3) După aspectul fizionomic
a) Nefizionomice
b) Semifizionomice
c) Fizionomice
4) După natura materialului din care este realizată:
a) Metalice din aliaje
i) Nobile
ii) Seminobile
iii) Nenobile
b) Mixte
i) Metalo-ceramice
ii) Metalo-plastice
c) Fizionomice
i) Ceramice
ii) Din rășini acrilice clasice/compozite
5) Din punct de vedere al echilibrului
a) Punți neechilibrate (puntea în extensie)
b) Punți echilibrate[1]
Bibliografie
Încă din cele mai vechi timpuri, zâmbetul și aspectul dinților au o importanță deosebită în aprecierea frumuseții unei persoane. Atât frumusețea, cât și armonia feței reprezintă pentru oameni o preocupare permanentă, având un impact deosebit în relațiile interumane.
Până în prezent s-au făcut progrese mari în stomatologie prin elaborarea unor materiale și tehnologii noi care au avut ca rezultat o îmbunătățire estetică și o toleranță biologică crescută prin executarea unor lucrări protetice de calitate. Așadar, executarea acestor lucrări se poate realiza prin tehnologia CAD-CAM care oferă tehnicianului dentar posibilitatea de a modela și freza cu ajutorul computerului.
Ceramica dentară reprezintă unul dintre cele mai vechi materiale destinate restaurărilor protetice care redă aspectul cel mai apropiat de cel al dinților naturali.
Deși ceramica a fost descoperită în timpul secolului al XVIII - lea, primele restaurări integral ceramice au fost realizate abia după un secol din ceramică feldspatică. Chiar dacă aveau avantaje estetice, acestea nu s-au bucurat de popularitate datorită rezistenței scăzute la fractură și închiderii marginale defectuoase.
În prezent, materialul ideal folosit în stomatologie oferind alternative estetice îmbunătățite și o biocompatibilitate superioară este oxidul de zirconiu. Rezistența deosebită la presiune, îl face capabil să suporte solicitările masticatorii și uzurii zilnice fără a se fractura.
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit sistemul YenaDent. Acesta este compus din: scanner, un program de design, mașina de frezare și cuptorul de sinterizare. Componentele acestuia sunt total independente, ceea ce reprezintă numeroase avantaje, din punct de vedere calitativ și material. Pentru faza de placare cu ceramică, am ales firma Ivoclar Vivadent e.maxCeram, ce s-a aplicat pe scheletul de zirconiu.
Totuși, pentru a crea o restaurare protetică cât mai asemănătoare cu naturalul, comunicarea dintre pacient, dentist și tehnician dentar este esențială pentru a asigura individualitatea și analiza cu precizie a nevoilor unice ale fiecărui pacient.
PARTEA TEORETICĂ
1.Proteza parțială fixă
1.1 Definiție, Caracteristici
Definiție: Proteza parțială fixă reprezintă o rezolvare protetică realizată cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară, care se indică în cazul edentației parțiale intercalate de întindere mică și care reface morfologia și funcția unităților dentare absente.[1]
Caracteristicile protezei parțiale fixe:
- Sunt lucrări conjuncte fixate prin cimentare care nu necesită îndepărtarea periodică pentru igienizare.
- Oferă confort pacientului atunci când volumul punților e identic sau mai mic decât cel al dinților naturali.
- Refac morfologia și funcția dinților lipsă.
- Poziția vestibulo-orală a punții este la fel cu a dinților lipsă.
- Sunt rezistente la abrazie și rupere.
- Transmit presiunile masticatorii fiziologic, dento-parodontal.
- Se realizează în laboratorul de tehnică dentară.[1]
1.2 Clasificare
1) După natura legăturii elementelor de agregare cu corpul de punte
a) Fixe: conexiune fixă între elementele de agregare și corpul de punte
b) Mobilizabile: elementele de agregare cimentatenu fac corp comun cu intermediarii, aceștia putând fi imobilizați
c) Demontabile: se folosesc sisteme speciale, iar îndepărtarea lor se face doar de către medic
2) După localizarea spațiului edentat
a) Frontale
b) Laterale
c) Mixte
d) Maxilare
e) Mandibulare
3) După aspectul fizionomic
a) Nefizionomice
b) Semifizionomice
c) Fizionomice
4) După natura materialului din care este realizată:
a) Metalice din aliaje
i) Nobile
ii) Seminobile
iii) Nenobile
b) Mixte
i) Metalo-ceramice
ii) Metalo-plastice
c) Fizionomice
i) Ceramice
ii) Din rășini acrilice clasice/compozite
5) Din punct de vedere al echilibrului
a) Punți neechilibrate (puntea în extensie)
b) Punți echilibrate[1]
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnologia de realizare a lucrarilor protetice pe suport de zirconiu prin metoda cad cam.docx