Tirotoxicoza la Copii

Capitolul I Anatomia şi fiziologia tiroidei

1.1. Embriologie anatomică şi funcţională

Glandă de origine endoblastică (cu excepţia celulelor sale parafoliculare), tiroida îşi începe dezvoltarea la aproximativ o lună după concepţie, când embrionul are o lungime de 3,5 - 4 mm.Viitorul folicul va avea capacitatea de a forma tiroglobulină după ziua a 29-a. După săptămâna a 11-a poate să concentreze iodura şi să sintetizeze T4. Nivelul TSH creşte între săptămânile 18 şi 26 ceea ce face să crească funcţia tiroidei fetale în jumătatea a 2-a a gestaţiei.

Hormonii tiroidieni condiţionează faza târzie a maturării scheletului şi a rinichilor, dezvoltarea normală a creierului şi a funcţiilor intelectuale, atât înainte de naştere cât şi imediat după, ceea ce face ca diagnosticul de hipotiroidism neonatal să fie extrem de urgent.[19]

1.2 Anatomie şi histologie

Una dintre cele mai mari glande endocrine din organism, tiroida, cântăreşte aproximativ 15-20 g şi are capacitatea de a creşte foarte mult în greutate [25].

Situată în regiunea cervicală anterioară, aproximativ la unirea 1/3 inferioare cu 2/3 superioare, tiroida prezintă 2 lobi ( înălţime - 4 cm, lăţime - 2 cm, grosime - 2,5 cm) uniţi de o banda fină de ţesut, istmul (lungime - 2 cm, grosime - 0,5 cm). Tiroida prezintă câteva raporturi importante pentru clinică:

- cele patru glande paratiroide

- traheea

- cartilajul cricoid (reper anatomic);

- nervii recurenţi laringeali.

Figura 1.1 Glanda tiroidă

Vascularizaţia tiroidei este asigurată de arterele tiroidiene superioare, ramuri ale carotidelor externe, şi arterele tiroidiene inferioare, ramuri ale subclavicularelor. Inervaţia, adrenergică şi colinergică, este formată în special din fibre postganglionare provenite din ganglionii cervicali şi respectiv din vag. Tiroida este învelită de o capsulă fibroasă, cu prelungiri în interior ce delimitează pseudolobulii.

Figura 1.2 Vascularizaţia şi inervaţia tiroidei

În microscopie optică prezintă foliculi (acini), înconjuraţi de o bogată reţea vasculară şi nervoasă. Epiteliul acinar, situat pe o membrană bazală, este format din celule cuboidale (aşezate într-un strat), plate când sunt inactive şi înalte când sunt active [18]. În interiorul foliculului se găseşte un gel clar, vâscos - coloidul tiroidian - al cărui constituent principal este tiroglobulina (Tg). Aproximativ 20-40 de foliculi sunt delimitaţi de ţesut conjunctiv şi formează un lobul. Apical prezintă microvili care se extind în coloid. Aici are loc iodarea, exocitoza şi faza iniţială a secreţiei hormonale (resorbţia coloidală).

Tiroida conţine şi o populaţie de celule C, parafoliculare, sursa hormonului hipocalcemiant – calcitonina diferă de celulele epiteliului folicular prin faptul că nu mărginesc lumenul folicular şi sunt bogate în mitocondrii şi glicerofosfat dehidrogenază.

Figura 1.3 Tiroida - Microscopie optică

1.3 Sinteza şi metabolismul hormonilor tiroidieni

Tiroida sintetizează şi secretă doi hormoni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) iar în sângele venos tiroidian, în afara acestor hormoni, se mai găseşte şi revers triiodotironina, 3,3',5'-triiodotironina (rT3). Cantităţile de hormom secretate zilnic sunt:

- T4-80µg(103nmol)

- T3 - 4µg (7 nmol)

- rT3 - 2µg (3,5 nmol)

1.3.1 Metabolismul iodului

Pentru sinteza hormonilor, tiroida trebuie să primească, în afara altor constituienţi, cantităţi adecvate de iod exogen. La adult cantitatea medie necesară este cuprinsă între 150-300µg pe zi. Alimentaţia aduce iod sub formă organică şi anorganică. În afara sursei exogene, organismul mai primeşte iod eliberat în fondul comun al lichidelor extracelulare prin deiodarea hormonilor tiroidieni în ţesuturile periferice (aproximativ 40µg/dl) şi prin ”pierderea” de iod anorganic de către tiroidă, într-o cantitate de aproximativ 10-15µg/dl, [10].

Iodul în organism este repartizat în trei compartimente: iod anorganic plasmatic, iod tiroidian şi iod hormonal extratiroidian (iod hormonal din plasmă şi ţesuturile periferice).

În compartimentul anorganic plasmatic intră:

- iodul anorganic din dietă - 500 µg/24h;

- iodul anorganic care "scapă" din tiroidă ("iodide leak") - 40 µg/24h;

- iodul rezultat din deiodarea hormonilor tiroidieni în ţesuturile periferice - 60µg /24h