Variații ale pulsului și tensiunii arteriale ca răspuns la antrenamentul sportiv

INTRODUCERE. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Am ales aceasta temă deoarece este important de studiat rolul și efectele exercițiului fizic asupra organismului în general și asupra fiecărui organ în parte. Nu există nici un sector al economiei organismului care să nu resimtă această influență. Gradul și sensul acestor modificări depind de natura, cantitatea și intensitatea efortului. Efectele efortului fizic asupra organismului sunt imediate și tardive (de antrenament).

Efectele tardive sau de antrenament ale efortului fizic se caracterizează printr-o serie de modificări structurale și funcționale care traduc în ultimă instanță o creștere marcată a economiei organismului. Se modifică numărul și grosimea fibrelor musculare, ducând la hipertrofia musculară prin asmilarea crescută a proteinelor în miofibrile. Mușchiul își îmbunătățește tonusul și forța. Solicitarea repetată a mușchiului dezvoltă circulația sanguină, mărește capacitatea de refacere a fibrei și face posibilă efortul fizic intens și de mai lungă durată. Inima crește în dimensiuni, cavitățile se dilată reușind să pompeze cu fiecare bătaie mai mult sânge care aprovizionează cu oxigenul necesar celulele în funcție. Astfel, la persoanele antrenate, în repaus, sunt necesare mai puține bătăi pe minut pentru a realiza același debit sanguin, în comparație cu un neantrenat. De aici aspectele de economie funcțională. Se afirmă de către lumea medicală că inima omului cu activități și preferințe sedentare este o inimă atrofiată datorită lipsei de solicitare. Pe măsură ce omul înaintează în vârstă se produce o scleroză a vaselor de sânge (ateroscleroză), fapt ce atrage după sine o proastă irigare a țesuturilor, în mod special a creierului și a inimii. Producând o creștere a numărului de vase sanguine, a calibrului lor, precum și o deschidere de noi vase colaterale, antrenamentul fizic are un rol deosebit în prevenirea aterosclerozei și la întârzierea procesului de îmbătrânire. Sunt citate numeroase cazuri de octo și nonogenari, care datorită activităților fizice regulate și susținute, își mențin o vârstă biologică relativ mai tânără în raport cu persoanele sedentare, în ciuda vârstei cronologice.

Modificările benefice cardio-vasculare favorizează modificări optime biochimice și metabolice prin îmbunătățirea proceselor oxidative celulare, generatoare de bioenergie convertită în procese metabolice și funcționale adaptate. Dacă exercițiile fizice sunt continuate în mod regulat, atât la vârsta medie cât și la bătrânețe, acești indivizi se bucură de o mai bună sănătate și sunt mai rezistenți la îmbolnaviri.

CAPITOLUL 1

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.1.ANATOMIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular este format din inimă, vase sanguine și limfatice, care alcătuiesc

Fig.1.1.Bazele anatomiei inimii

(Sursa: Pierre Kamina, Anatomie funcțională, pag.78)

o unitate funcțională coordonată și permanent adaptată nevoilor organismului. Deși aparatul cardio-vascular reprezintă un tot unitar, el poate fi împărțit în :

Sistemul sanguin reprezentat prin:

- inima

- vase sanguine

Sistemul limfatic reprezentat de:

- vasele limfatice

- ganglionii limfatici

1.1.1.Inima

Inima este considerată ca organ central al aparatului cardio-vascular, a cărui funcționare asigură circulația sîngelui interstițial.

Fig.1.2.Aspectul exterior al inimii

(Sursa:Bazele morfopatologice ale inimii, Leonid Bejan, pag.122)

Așezare: Inima se găseste așezată în cutia toracică, în partea inferioară a mediastinului anterior. Cea mai mare parte a ei este în partea stângă a mediastinului și ocupă patul inimii de pe fața mediastinală a plămânului stâng.

Formă și dimensiuni: Are forma aproximativa a unui con turtit antero-posterior, mărimea pumnului unui adult și cântărește aproximativ 300 g.

Configurația externă a inimii: Inima prezintă: o față anterioară, o față inferioară a marginii, un vârf și o bază.