Rolul lui Andres Segovia în evoluția chitarei

ARGUMENT

Am cules în lucrarea de față un mănunchi de informații care au fost stimulate de curiozitatea pentru un instrument drag mie, chitara clasică și pentru un om care a ridicat-o la adevărata ei valoare, anume Andrés Segovia. Am ales un subiect vast care, din păcate, în țara noastră, consider eu, i se acordă prea puțină importanță. În acest moment, chitara este asociată cu alte genuri muzicale, muzica clasică aflându-se la coada listei. În ciuda acestui fapt, se găsesc în România multe persoane care studiază chitara clasică și care depun zilnic un efort incomensurabil pentru a putea reda magia chitarei la întregul ei potențial. „Chitara este o mică orchestră. Este polifonică. Fiecare coardă este o diferită culoare, o diferită voce.”

Această lucrare este structurată în trei mari capitole, fiecare având subcapitole și acestea la rândul lor subsubcapitole. Primele două capitole au în centrul atenției chitara clasică și evoluția sa, iar al treilea capitol este dedicat în întregime marelui chitarist, Andrés Segovia.

Primul capitol prezintă informații generale despre construcția instrumentului, tipuri de materiale, de lemnuri, se prezintă părțile componente chitarei clasice și postura recomandată, corectă a instrumentistului.

În al doilea capitol este relatată aventura fascinantă a instrumentului cordofon polimorf care își întinde rădăcinile în cele mai vechi timpuri, muzica fiindu-i alături omului chiar de la nașterea sa. Istoria chitarei îmbrățișează mitologia greacă, trubadurii Evului Mediu, dansurile de curte, flamencoul spaniol, ș.a. Marcă idiomatică spiritualității mediteraneene, acest instrument a fost timp de secole nu doar unul între multe ipostaze ale instrumentalității al acompaniamentului pentru discursuri dansante, narative, epice, lirice, etc. ci o adevărată paradigmă a sonorității ce a adus adeseori inovația, invenția expresivă și compozițională în contextul sinuos al muzicii europene.”

În al treilea, și ultimul, capitol, se povestește viața remarcabilă și eforturile constante ale lui Andrés Segovia de a face cunoscută chitara clasică, de a dovedi lumii că acest instrument merită toată considerația și că nu e cu absolut nimic mai prejos de restul instrumentelor foarte apreciate la acea vreme.

Deși s-a confruntat cu o retincență majoră a muzicienilor timpului său, Segovia și-a impus concepția despre rolul chitarei, cariera sa artistică excepțională însemnând nu doar consacrarea unui interpret magnific cu o paletă largă de tonuri, cu o personalitate muzicală distinctă, prin expresivitate și stilul său aparte, ci și o adevarată și binemeritată revigorare a muzicii moderne prin rolul esențial acordat chitarei clasice.

Am fost plăcut impresionată de resursele găsite și țin să îi mulțumesc domnului Constantin Andrei pentru că am găsit în minunata sa carte o adevărată comoară care mi-a fost de foarte mare ajutor. Voi continua să mă documentez despre acest subiect și voi îndrăgi în continuare acest instrument.