Tehnici de Negociere

O POVESTE

Ora 7.00. O zi obişnuită de marţi.

Sună ceasul. Pentru a doua oară. În 10 ani de trezit dimineaţa, mi-am educat simţurile astfel încât să nu-l audă prima dată. Mă dau anevoie jos din pat şi urmez acelaşi itinerariu ca în fiecare dimineaţă a săptămânii: baie-spălat, dulap-îmbrăcat, camera lu` ăla micu`- trezit, bucătărie-mâncat. În camera lu` ăla micu`, care e mare de acum, zăbovesc mai mult. Trebuie să le facă o vizită bunicilor azi şi nu e prea doritor. Îl iau repede : “Tati, cu cine vrei să mergi azi la ţară, cu mine sau cu mami?” Opţiunea de a merge cu mine nu e atractivă deloc, aşa că o alege repede pe mami, bucuros că i-am dat posibilitatea de a alege.

Soţia se grabeşte şi ea să iasă din casă. A fost selectată să ia parte la un experiment. Acum 3 zile era foarte încântată de suma de 100 RON pe care avea să o primească pentru participare, chiar dacă tema: “efectele nocive ale fumatului” nu o atragea în mod deosebit, ea fiind o fumătoare înrăită. Azi dimineaţă, a fost chiar înştiinţată printr-un mail, că remuneraţia scăzuse de la 100 RON la 30 RON, din pricina fondurilor scăzute alocate cercetării. O sfătuiesc să nu se mai ducă, dar ea pare şi mai entuziasmată, spunându-mi că nu are cum să lipsească de la o cercetare care o interesează atât de mult. Nu mai zic nimic, ciudate sunt femeile astea.

7.30. În sfârşit ies din casă. Până să ajung la maşină, mă întâmpină un cerşetor. Încerc să trec grăbit, dând impresia că nu l-am observat, când observ schimbarea de pe cartonul lui. Ieri era: ”Sunt orb! Ajutaţi-mă!”, azi : “Vreau să fac ceva cu viaţa mea. Ajutaţi-mă, vă rog!” Las să îmi scape 1 leu şi trec mai departe.

7.35. Traficul este înfiorător, ca în fiecare dimineaţă. Un Cielo verde tocmai îmi taie calea. În timp ce-mi pregăteam discursul la adresa intregii sale familii, observ că maşina cu pricina se apropie de mine. Încetineşte, încetinesc şi eu. Lasă geamul jos, il las şi eu. Şi aud: “Îmi cer scuze pentru incident. Nu v-am vazut.” Vorbele îmi ies de la sine din gura:”Nu-i nici o problemă. O zi bună”.

Ajung la servici la fix. Îmi beau liniştit cafeaua, când dau buzna în birou, doi colegi foarte înflăcăraţi, vociferând :”Conducerea de la Bucureşti are un management deficitar. Aşa ceva nu se mai poate. Trebuie făcute nişte schimbări în legătură cu situaţia personalului”. Mi se întinde o petiţie ce trebuie de urgenţă semnată, pentru a-mi arăta dezacordul faţă de politica celor de la Bucureşti. Văd semnăturile a 90% dintre colegii mei. Nu ştiu despre ce modificări este vorba-nici nu am timp să mi se explice, sunt mulţumit de salariul meu, de zilele de concediu, de maniera în care sunt tratat dar semnez şi eu în grabă, arătându-mă de acord.

La servici, ziua trece ca de obicei. Aştept ora 16.00 pentru a pleca, mai am de rezolvat nişte treburi înainte de a ajunge acasă.

În jur de ora 16.00, ies din clădire ceva mai voios decât am intrat la 7.00. Pornesc maşina şi mă îndrept spre Carrefour. Este un drum cam de 20 de minute,ţinând cont de aglomeraţie, aşa că dau drumu la radio. Reclame, reclame, reclame. Hm…cu Vodafone iţi faci prieteni noi. Ai 150 de minute in reţea doar cu 3 euro. Beauty Center te ajută să ai corpul pe care ţi l-ai dorit. La Pizza House trebuie să comand acum pentru a primi 3 pizza la preţ de două.

Ajung la Carrefour. Încă îmi sună în urechi jingle-ul de la Vodafone. Nu am prea mult timp la dispoziţie, aşa că pun repede în coş : Colgate, patru la preţ de trei, sapun Nivea, şampon Pantene, cu 25 % în plus. Sigur am să-i fac soţiei o surpriza, ca să nu mai spună că nu mă gândesc la ea când fac cumpărături. De mâncare iau niste pastramă, pâine, cârnăciori, cartofi congelaţi. Arunc în coş şi un caşcaval, că e la promoţie. Noi mâncăm mai mult brânza topită, dar la preţul ăsta… Iau şi lapte, smântână, iaurt si câteva sana, că e cantitate dublă la acelaşi preţ. E o ofertă şi la ciocolată Poiana. Nu prea îmi place, că nu merge cu berea, dar iau totuşi patru bucăţi, să fie. Mă opresc şi la detergenţi. A zis soţia să iau Cocolino. Nu prea ştiu unde să-l caut. Dar uite o promoţie la Lenor – două la preţ de una. Ce afacere! Mă îndrept spre case. Sunt aşa de oboist, abia astept să ajung acasă. Îmi vine rândul, plătesc şi la ieşire văd poarta magică. Nu prea cred eu în norocul meu, dar cand am intrat am văzut cu ochii mei doi oameni care au câştigat contravaloarea cumpărăturilor făcute. După jumatate de oră de aşteptat, ajung la concluzia că norocul nu mi s-a schimbat deloc: nu am câştigat nimic.

Sunt iaraşi în maşină. Conduc rapid şi nervos, în 15 minute ajung.

Acasă aşez cumpărăturile făcute. Deschid frigiderul: mai erau două cutii de sana, şi nişte ciocolată de data trecută. Cartofii abia pot să-i bag în frigider, nu încap de punga care mai este înăuntru. Mă duc apoi în baie, unde observ că pasta de dinţi pe terminate este Aquafresh, şi-mi dau seama că asta cumpără soţia de ani de zile, cred că îi place mai mult. Şi şamponul ei este unul de bază de aloe, de la nu ştiu ce firmă. Şi doar ştiam asta, că de fiecare dată când şi-l cumpără, mă roagă pe mine să îi dau bani. Dar este foarte bun şi ce am cumpărat eu, că doar erau la promoţie. O să ne obişnuim cu ele.