Comunicare

Licență
8.7/10 (3 voturi)
Domeniu: Pedagogie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 35 în total
Cuvinte : 13782
Mărime: 76.27KB (arhivat)
Cost: 9 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Poștaru S

Cuprins

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE CONCEPTULUI DE COMUNICARE.5

1.1. Conceptul de comunicare umană.5

1.2. Etape în evoluția cercetărilor asupra comunicării.6

1.3. Structura procesului comunicării.8

1.4. Forme ale comunicării umane.11

1.5. Concluzii la capitolul 1.16

2. COMUNICAREA DIDACTICĂ – ELEMENTUL CHEIE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV.18

2.1. Conceptul de comunicare didactică.18

2.2. Tipurile comunicării didactice în procesul instructiv – educative.21

2.3. Comunicarea scrisă.25

2.4. Valoarea comunicării scrise în procesul educațional.31

2.5. Concluzii la capitolul 2.34

CONCLUZII GENERALE.35

BIBLIOGRAFIE .36

Extras din document

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanța problemei abordate. Întregul proces de organizare şi desfăşurare a activităţii şcolare a elevilor este reglementat de învăţător prin comunicare.

Urmărind fixarea comportamentelor dezirabile ale elevilor şi modificarea celor indezirabile, prin comunicare învăţătorul vizează, în acelaşi timp şi cu precădere, formarea capacităţilor comunicative ale educaţilor.

Activitatea principală a copilului şcolar este învăţarea. Învăţarea are loc prin comunicare. Între cele două procese legătura este indisolubilă. Copilul învaţă comunicând cu învăţătorul şi cu colegii şi învăţând comunică cu ei. Învăţătorul îi învaţă pe copii comunicând cu ei, iar copiii îi comunică învăţătorului dacă ceea ce a vrut să-i înveţe i-a şi învăţat. Nu există act de învăţare al elevului în care să nu fie implicată comunicarea: cu învăţătorul prin prezenţa lui fizică sau simbolică, cu alte generaţii şi cu lumea prin conţinuturile cognitive, cu semenii prin comportamente sociale, cu sine prin reflecţie asupra Eu-lui propriu.

Comunicarea interumană, în general şi pe domenii, diferitele ei aspecte, intră tot mai mult în atenţia specialiştilor din ştiinţele comunicării, sociologilor, pedagogilor şi psihologilor.

Comunicarea didactică privită şi considerată ca model de formare a capacităţilor comunicative ale elevilor de ciclu primar ocupă un loc central în demersul educaţional, dat fiind faptul că în faţa şcolii stă sarcina pregătirii copiilor pentru autoinformare permanentă. Formarea şi dezvoltarea competenţelor comunicative constă în extrapolarea cunoaşterii lingvistice la situaţiile de comunicare concretă şi stă la baza oricărei intervenţii didactice.

Căutarea unor modalității eficiente de creare a procesului educațional eficient ne-a condus la formularea problemei cercetării: Identitatea comunicării umane. Comunicarea scrisă.

Scopul cercetării constă în sporirea identității comunicării umane, în șpecial comunicarea scrisă

Obiectivele cercetării:

- abordarea comunicarii din perspective diferite (lingvistică, psihologica, sociologica, semiotică, teoria informaţiei);

- stabilirea etapelor de privind evoluția comunicării;

- dezvoltarea teoretică a termenului de comunicare didactică – elementul cheie în procesul instructiv - educativ;

Metodologia cercetării. În cadrul cercetǎrilor întreprinse s-au folosit urmǎtoarele metode de cercetare: analiza literaturii de specialitate; analiza documentelor procesului instructiv – educativ; observaţia pedagogică;

Epistemologia cercetării a inclus conceptele esenţiale oferite de pedagogie, psihologia învăţării şi comunicării, taxonomia obiectivelor educaţionale, lingvistică, teoria educaţiei didactică etc.

Sumarul compartimentelor tezei. Teza este structurată în două compartimente respectiv fiecare capitol în subcapitole și în final concluzii și bibliografie.

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE CONCEPTULUI DE COMUNICARE

1.1. Conceptul de comunicare umană

Cercetările din ultimii 50 de ani ai secolului XX au pus la punct o structură bine organizată a fundamentelor teoretice privind comunicarea, iar preocupările în acest domeniu continuă să producă rezultate remarcabile, fiind departe de a se considera încheiate.

În cercetările curente, definirea comunicării rămîne a fi în continuare ”un cîmp vast de cercetare şi dezbateri controversate pentru specialiştii din diverse domenii”, subliniază Abric J. [1, p.11], astfel îndreptăţind, în opinia lui Bougnoux D., fundamentarea ştiinţifică a sintagmei ştiinţele comunicării [3, p.9].

Comunicarea constituie obiectul unei ştiinţe integrative, care-şi particularizează diferenţa specifică prin „studierea circuitelor profesionale şi instituţionale ale informaţiei, fie că această informaţie este destinată publicului larg, fie că este destinată publicului specializat”, menţionează

Dafinoiu J. [8, p.177].

În concepţia lui Şoitu L. comunicarea umană în general înseamnă ştiinţa de a folosi mijloacele de exprimare (cuvinte, gesturi, tehnici) şi abilitatea de a primi, descifra și valorifica răspunsul (feed-back-ul), iar emiterea mesajului necesită voinţa şi capacitatea de a orienta mesajul spre celălalt cu înţelegerea nevoii acestuia; cercetarea înţelegerii şi nevoia de a se face înţeles [21, p.50].

Criteriile, valorile şi credinţele sînt trei elemente diferite pentru fiecare dintre parteneri pe interferenţa cărora este întemeiată comunicarea. Aceste trei sisteme – procesul intern (cognitiv), statutul intern (credinţele) şi comportamentul extern vor interacţiona permanent, deoarece profesorul, comunicînd, poate stimula şi motiva pozitivarea acestora în raport cu exigenţele sale.

Promovarea acestei optici pedagogice ne obligă să operăm cu termenul ce desemnează aceste aspecte inseparabil legate ale unui proces unic - educatorul: comunicînd, poate stimula, motiva şi forma pozitivarea competenţelor elevilor în raport cu exigenţele şi valorile sale, subliniază Şoitu L. [21, p.132].

Bibliografie

1. Abric, J.C. Psihologia comunicării. Iaşi: Editura Polirom, 2002.

2. Baghici Nicoleta, Eficiența comunicării sau competența terminologică, În: Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.4(54) 2012, p.99

3. Bougnoux D., Întroducere în ştiinţele comunicării. Iaşi: Polirom, 2000.

4. Callo T., Educația comunicării verbale, Chișinău: Editura Litera, 2003

5. Ciobanu O., Comunicare didactica, Bucureşti: S.E., 2003.

6. Cosmovici A., Luminiţa Iacob, Psihologie şcolară, Polirom, 1999

7. Cucoș C., Pedagogie, Iași: Editura Polirom, Ediția a II-a, 2002.

8. Dafinoiu I., Personalitatea. Metode calitative de abordare. Iaşi: Ed. Polirom, 2002.

9. Doug Newson, Boss Carrell, Redactarea materialelor de relaţii publice, Editura Polirom 2004.

10. Ezechil L., Comunicarea educațională în context școlar, București: Editura Didacticii și Pedagogică, 2002.

11. Guțu Vladimir, Comunicarea didactică, În: Materialele conferinței Științifice internaționale, Școala modernă. Provocări și oportunități, 5-7 noiembrie, Chișinău, 2015.

12. Guțu Vladimir, Pedagogie, Chișinău 2013

13. Grif Anda, Olah Diana, ș.a Comunicarea ficțională și nonficțională, București: Diversitas, 2003

14. Iacob L., Comunicarea în context educativ şi didactic. În: Didactica Pro, 2004, nr.2 (24),

15. Macavei, El. Pedagogie. Teoria educaţiei. Aramis, Bucureşti, 2001.

16. Oprescu V., Fundamente psihologice ale pregătirii și formării didactice, Craiova: Ed.Universitaria, 1996, p.89

17. Pînişoară I. O., Comunicarea eficientă, Iași: Ed.Polirom, 2004.

18. Pânişoară Ion-Ovidiu. Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune educaţională, Iaşi: Editura Polirom 2003.

19. Sălăvăstru Dorina, Psihologia educației, Iași: Editura Polirom, 2004.

20. Sălăvăstru, Dorina, Comunicare şi dezvoltare personală", Chişinău: Universitatea “Ion Creangă", 2002.

21. Şoitu L., Pedagogia comunicării. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2001.

Preview document

Comunicare - Pagina 1
Comunicare - Pagina 2
Comunicare - Pagina 3
Comunicare - Pagina 4
Comunicare - Pagina 5
Comunicare - Pagina 6
Comunicare - Pagina 7
Comunicare - Pagina 8
Comunicare - Pagina 9
Comunicare - Pagina 10
Comunicare - Pagina 11
Comunicare - Pagina 12
Comunicare - Pagina 13
Comunicare - Pagina 14
Comunicare - Pagina 15
Comunicare - Pagina 16
Comunicare - Pagina 17
Comunicare - Pagina 18
Comunicare - Pagina 19
Comunicare - Pagina 20
Comunicare - Pagina 21
Comunicare - Pagina 22
Comunicare - Pagina 23
Comunicare - Pagina 24
Comunicare - Pagina 25
Comunicare - Pagina 26
Comunicare - Pagina 27
Comunicare - Pagina 28
Comunicare - Pagina 29
Comunicare - Pagina 30
Comunicare - Pagina 31
Comunicare - Pagina 32
Comunicare - Pagina 33
Comunicare - Pagina 34
Comunicare - Pagina 35

Conținut arhivă zip

  • Comunicare.doc

Alții au mai descărcat și

Rolul Jocului Didactic în Formarea Competențelor de Comunicare

În activitatea de zi a copilului jocul ocupă, în mod evident, locul perfect, jucându-se el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona, cu...

Rolul managementului educațional în România

INTRODUCERE Rolul managementul educaţional a căpătat în ultima vreme o importanţă tot mai mare atât în Romania, cât şi în societatea...

Rolul Asistentului Social în Prevenirea Abandonului Școlar

Introducere Actualitatea temei. Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane şi poate fi concepută ca o întâlnire între individ şi...

Jocurile Creative la Orele de Compunere din Învățământul Primar

INTRODUCERE Ideea unei şcoli creative nu este nouă. O întâlnim la gânditorii români, aşa cum ar fi, de exemplu C. Rădulescu-Motru: “Dacă până...

Cercetare - curriculumul școlar

1. Obiective si ipoteze Activitatea de predare, la fel ca şi cea de învăţare sunt fundamentale în dezvoltarea viitoare a elevilor. După Anca Dragu...

Tipuri de violență în școală

INTRODUCERE Într-o relaţie educaţională există o tentaţie a cadrului didactic de a observa anumite elemente normative, care vor putea reconsidera...

Comunicarea Didactică

Argument Întregul proces de organizare şi desfăşurare a activităţii de instruire a elevilor este reglementat de profesor prin comunicare. Urmărind...

Eficientizarea comunicării didactice

1. TIPURI DE COMUNICARE UMANĂ: CARACTERISTICI, RELAŢII 1.1. Comunicarea, dincolo de formele şi manifestările ei sociale şi umane, este: -o...

Te-ar putea interesa și

Marketing și Comunicare on-line

Introducere Lucrarea de faţă este o încercare de analiză a desfăşurării şi importanţei activităţii de marketing şi comunicare în domeniul on-line....

Comunicarea non-verbală

1. Comunicarea „În general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată cand un sistem respectiv o sursă influenteaya un alt sistem, in speta un...

Tehnici de Comunicare

1. INTRODUCERE Atmosfera sau conditiile in care se realizeaza schimbul de informatii, idei si sentimente intr-un colectiv determina masura in care...

Comunicare Organizațională

CAP. I. GENERALITĂŢI Organizaţia este un sistem deschis, adaptiv, ţinând seama de faptul că este o componentă a unor sisteme mai mari cu care are...

Comunicarea în Campania Electorală

Argument Sfârşitul anului 2009 a fost marcat de alegerile prezidenţiale din România. Acestea au fost primele alegeri prezidenţiale din România...

Comunicarea în Situații de Criză

INTRODUCERE Omul este prin esenta o fiinta bio-psiho-sociala.Aflat mereu în cautarea unor raspunsuri ,supus mereu îndoielilor, omul a încercat...

Tehnici de Comunicare Audivizuala - Marketing Audioviziual

INTRODUCERE Astăzi, când suntem martorii unor transformări extraordinare care au loc în societatea românească, este important pentru dezvoltarea...

Un Model de Comunicare Interna?

Introducere Una dintre cele mai importante activitati din zilele noastre este comunicarea. Ea este însa cu atât mai importanta pentru oranizatii....

Ai nevoie de altceva?