Dezvoltarea personalității elevului în alternativa step-by-step

INTRODUCERE

Sistemul alternativ Step by Step este bine structurat şi corespunde atât intereselor şi nevoilor de grup, cât şi a celor individuale, incluzând şi îndrumările necesare pentru observarea şi evaluarea progresului fiecărui copil.

Învăţarea prin cooperare este o metodă de predare ce îi face pe copiii capabili să-şi dezvolte abilităţi de relaţionare interpersonală prin lucrul împreună şi în grupuri flexibile. Percepând copilul ca un individ unic, demn de respect şi inţelegere, alternativa Step by Step, prin formele ei de organizare, ii stimulează pe copii să dialogheze deschis, sincer, să pună intrebări, să exprime opinii, să aducă critici justificate, să emită judecăţi de valoare originale, să pună in evidenţă valorile şi non-valorile, să ia decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile luate, să manifeste toleranţă şi inţelegere, să colaboreze şi să coopereze la munca în echipă.

Dezvoltarea elevului nu consta doar în educarea lui la anumite materii la şcoală, ci şi pe plan moral, psihologic, mental pentru formarea unui caracter în viitorul apropiat.

Lucrarea Dezvoltarea personalităţii elevului în alternativa STEP-BY-STEP se împarte în trei capitole.

Primul capitol intitulat Baza psiho-pedagogică în vederea autocunoaşterii şi dezvoltării personale reprezintă aspecte generale ale elevului şi problemele care le întâlneşte datorită nedezvoltării pe plan moral, inclusiv detalii ale autocunoaşterii şi dezvoltării personale ale elevului.

În al doilea capitol se prezintă în detaliu personalitatea elevului. Acest capitol prezintă noțiunea de personalitate, însă și alcătuirea acesteia.

În al treilea capitol se detaliază alternativa STEP-BY-STEP, fiind un mod de dezvoltare a caracterului mai rapid pentru elevi. Acest capitol prezintă anumite noţiuni introductive ale acestei alternative şi de asemenea caracteristicile programului STEP-BY-STEP. La finalul capitolului se descriu scopuri şi etapele de dezvoltare.

Finalul lucrării este încheiat de capitolul al patrulea reprezentând o aplicaţie la alternativă STEP-BY-STEP în România. Capitolul este început de aspecte generale că mai apoi să fie explicată alternativa STEP-BY-STEP în România. Finalul capitolului este închis de motivele alegerii acestei alternative de dezvoltare a elevului pe plan moral şi social.

Cuvinte cheie: învățământ primar, program Step by Step, copii, pedagogie, educație, sistem de învățământ.

CAPITOTUL I

BAZA PSIHO-PEDAGOGICA ÎN VEDEREA AUTOCUNOAŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII PERSONALE

1.1. Generalități

Prin alcătuire, scopuri şi conţinut, sistemul educaţional este necesar să răspundă necontenit exigenţelor cerute de evoluţia realităţii naţionale şi internaţionale. Semnificaţiile şi eficienţa actului educativ sunt date de disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă de sfidările tot mai numeroase ale spaţiului social .

Soluţia rezolvării problemelor actuale este necesar să vină nu numai din partea educaţiei instituţionalizate. Astăzi, scopurile educaţiei şi procesele educative sunt atât de complexe încât numai o concentrare a eforturilor întreprinse de mai multe instituţii, sigurizată în ceea ce unii au numit „cetatea educativă”, prin „redistribuirea” învăţământului către mai mulţi factori, ceea ce ar putea crea acţiuni ale căror rezultate să fie mulţumitoare. Încât, o restructurare a îndatoririlor diferitelor compartimente ale socialului, cu privire la cerinţele educative, pare a fi de bun augur. Desigur că această restructurare este dificilă, problematică şi presupune, cum sugerează unii analişti , o regândire şi o corelare mai adâncă a politicilor şcolare, culturale, economice şi sociale la gradul ansamblului social. De pildă, nu numai că ar trebui să se accentueze mai mult valoarea „instrumentală” a educaţiei, ci şi instrumentele culturale se cer a fi reconvertite în surse educative explicite, care să modeleze şi să formeze personalitatea. Contextul cultural – şi, prin extensie, cel social, este necesar astfel dimensionat încât el însuşi să inducă influenţe educative directe, vizibile. Unii autori merg atât de departe în maximizarea capacităţii educogene a unor instanţe sociale, încât cer lipsirea de școală societăţii. Ivan Illich, prelat catolic şi pedagog american, mânat de un optimism exagerat faţă de forţele individului şi de un pesimism adânc faţă de şcoală ca instituţie, propovăduieşte (himeric) o societate fără şcoală, în care sistemul educaţional s-ar realiza prin intermediul unor „prilejuri educative” ineficiente sau chiar imposibil de acceptat. Oricât de mult s-ar face această redistribuire şi acest glisaj al funcţiilor, şcoala este necesar să rămână o instituţie fundamentală în care se vor pune bazele unei educaţii iniţiale, sistematice. Realitatea contemporană demonstrează că menirea şcolii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex, tocmai datorită trebuieţii împletirii şi corelării funcţionale a acesteia cu alte segmente ale socialului, posibile de a se realiza secvenţial, sarcini şi acţiuni ale instituţiei specializate care rămâne, în continuare, şcoala .