Educația civică

Introducere

Educatia civica, ca obiectiv si dimensiune fundamentala a socializarii, nu poate lipsi din oferta de educatie, concretizata in moduri diferite in cadrul scolii. Se vorbeste despre educatia civica implicita care, prin atmosfera si practica democratica din scoala, sustine formarea elevilor in spiritul valorilor si principiilor democratice. Participarea la luarea deciziilor in cadrul consiliului scolii, posibilitatea elevilor de a-si exprima opiniile in revista scolii sau implicarea lor in structuri reprezentative ale elevilor sunt vazute ca mijloace prin care copiii si tinerii vin in contact direct cu forme si continuturi ale practicilor democratice.

Educatia civica nu se realizeaza numai in scoala si numai in cadrul orelor de Educatie civica, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru intelegerea de catre elevi a mecanismului democratic si pentru exersarea practicilor democratice, de la comunicarea sociala pana la participarea la decizia politica. In Romania, educatia civica in scoala are rolul de a contribui la circulatia ideilor si practicilor care pot sustine instaurarea unei mentalitati democratice in cadrul societatii. Democratia nu este un bun castigat o data pentru totdeauna. Ea este o constructie fragila, al carei succes depinde de implicarea si de calitatea actiunii publice a fiecarui cetatean. Superioritatea democratiei rezida si in faptul ca acest tip de regim politic contine premisele si mecanismele de corectere pasnica a erorilor. Cetatenilor le este permis exercitiul critic si controlul puterii, inclusiv prin faptul ca intr-o democratie autentica este acceptata si stimulata reflectia critica asupra valorilor si normelor sociale. Din aceasta perspectiva, educatia civica nu inseamna doar transmiterea valorilor, ci abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea - nu a nega sau desfinta, ci a compara si a cauta intemeieriEducatia civica explicita vizeaza dobandirea de catre elevi a cunostintelor (concepte, notiuni, date) despre societate, transmiterea valorilor sociale si abilitatea elevilor pentru a se raporta critic la acestea, formarea si dezvoltarea atitudinilor si comportamentelor democratice.

Cunostintele sunt foarte importante in definirea si exersarea competentelor asociate cetateniei, dar un ,,bun cetatean" nu este doar persoana care stie multe. A fi cetatean intr-o societate democratica inseamna a te implica in viata comunitatii din care faci parte, a dori si a fi in masura sa influentezi in mod competent decizia politica luata la diferite niveluri, a te purta intr-un anumit mod cu celelalte persoane pe baza unor atitudini precum respectul, toleranta, deschiderea catre opiniile celorlalti.

Educatia civica inseamna educatia persoanei pentru a trai alaturi de ceilalti in societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igiena, de circulatie publica, de paza contra incendiilor, etc. in sens restrans, educatia civica inseamna dobandirea de catre elevi a cunostintelor si competentelor necesare unui cetatean pentru participarea la viata publica. Educatia civica nu inseamna civicizare ieftina, inocularea de valori si norme de pe pozitia de superioritate a adultului. Copiii judeca civic in mod personal, fiecare in felul sau, in functie de repere independente de un discurs exterior lor. Daca elevul nu este ajutat sa progreseze in judecata civica si sa ajunga pe aceeasi lungime de unda cu adultii care ii cer sa se poarte frumos, discursul exteriorcivicizantnu are cum sa-si faca efectul. Educatia civica nu trebuie sa promoveze prejudecati, clisee, stereotipuri, ci sa sprijine dezvoltarea unei gandiri deschise si flexibile.

Capitolul 1

Metode de predare

1.1.Tehnologia procesului instructiv-educativ- precizari terminologice

In didactica actuala sunt utilizate o serie de sitagme ca: tehnologie didactica, tehnici didactice, metodologie didactica, metoda, procedeu, mod de organizare a invatarii, ceea ce ar desemna modalitati de lucru mai mult sau mai putin complexe, forme si mijloace strategice de realizare a sarcinilor didactice.

Infaptuirea idealului educational si transpunerea lui in mentalitati si comportamente nu ar fi posibila daca activitatea didactica nu ar cuprinde un sistem unitar si coerent de cai si mijloace de indeplinire, de procedee si tehnici pentru atingerea scopului propus. Sfera si continutul sintagmelor de mai sus au fost precizate in timp, dar practica pedagogica arata ca de la o perioada la alta, ele pot fi imbogatite cu noi elemente datorita mutatiilor care au loc in activitatea de predare si invatare.

Sintagma tehnologie didactica poate avea doua acceptiuni: in sens restrans, ea cuprinde totalitatea mijloacelor audio-vizuale utilizate in activitatea educativa; in sens larg, ea desemneaza ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de invatamant, al strategiilor de organizare a predarii-invatarii, puse in aplicatie de interactiunea dintre educator si educat.

Tehnicile didactice cuprind un ansamblu de metode, procedee si mijloace folosite in scopul realizarii obiectivelor instructiv-educative si sunt componente ale stilului de munca al profesorului si elevului. In activitatea didactica se pot intalni tehnici de instruire sau de autoinstruire, tehnici de verificare si evaluare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor etc. Pe de alta parte, trebuie sa existe si o corelatie a componentelor sistemului educativ cu factori care vin din afara, cum ar fi: dezvoltarea stiintelor si tehnicii, schimbari manageriale, dezvolatarea cercetarii stiintifice, etc.

Tehnologia didactica vizeaza nu numai "resursele" activate, unele ipostaze de mass-media, aparatura tehnica, ci toate acestea impreuna, raportate la continuturi, strategii didactice, procedee de evaluare sau autoevaluare. Se impune asadar, ca profesorul sa realizeze o imbinare fericita a mijloacelor materiale si a procedeelor actionale la situatia de invatare, deoarece este stiut faptul ca nu atat inovatiile si perfectionarile in sine aduc o crestere a eficientei si a randamentului scolar, cat mai ales modul de corelare si valorificare a acestor componente.