Elemente de relație la nivelul propoziției și al frazei - O viziune integralistă în lecțiile de limba și literatura română în gimnaziu

ARGUMENT

Limba română a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimul timp datorită transformărilor majore ale societății românești. Într-o societate „a vitezei” nu trebuie neglijată importanța comunicării verbale, deoarece socializarea nu poate fi închipuită în absența ei. Cultivarea limbii este o problemă complicată și complexă, în care rolul principal îi revine profesorului de limba și literatura română, care trebuie să formeze un tânăr cu o cultură comunicațională corespunzătoare.

Scopul predării limbii și literaturii române în școală este formarea deprinderilor de exprimare corectă, orală și scrisă, precum și însușirea normelor limbii literare în toate compartimentele ei. Preocupările de cultivare a limbii literare trebuie îndreptate spre abaterile reale de la exprimarea literară, spre dificultățile de însușire a normelor gramaticale, depistate de profesor în colectivele de elevi cu care acesta lucrează.

Lucrarea Elemente de relație la nivelul propoziției și al frazei. O viziune integralistă în lecțiile de limbă și literatură română în gimnaziu este rezultatul preocupării mele permanente pentru îmbunătățirea modului de predare, astfel încât însușirea de către elevi a noțiunilor despre conective să fie optimă, mai ales în contextul reformei curriculare ce a produs mutații, schimbări de optică, schimbarea programei pentru testarea națională de la finalul clasei a VIII-a la disciplina limba și literatura română. Se constată că e din ce în ce mai greu ca elevii să susțină un punct de vedere prin trecerea dinspre cunoștințe spre practică.

Tema cercetării a fost stabilită în urma practicii la catedră, care m-a pus în fața problemelor reale cu care se confruntă elevii în învățarea părților de vorbire cu rol de conectiv, constatând că acestea sunt multiple și importante.

Viziunea integralistă a lucrării derivă din faptul că programele actuale propun, ca prioritate, abordarea limbii ca instrument de comunicare și impun exigențele modelului comunicativ-funcțional, prin care se creează punți între cele trei domenii ale disciplinei: literatură, limbă și comunicare. Conținuturile asociate competențelor specifice prevăd studierea părților de vorbire cu rol de conectiv din multiple perspective: receptarea și producerea mesajelor orale, receptarea mesajului scris, dezvoltarea competențelor de redactare a scrierilor reflexive, imaginative. În acest context, rolul profesorului, în demersul său de abordare a disciplinei la clasă, constă în găsirea conexiunilor, a punctelor de legătură care permit o predare integrată a noțiunilor de limbă.

Punctul de plecare în cercetarea de față l-a constituit întrebarea: Pe ce repere teoretico-aplicative ar trebui să fie reconceptualizată predarea, astfel încât aceasta să fie conformă noilor orientări în domeniu, achizițiilor științifice și demersurilor practice, nevoilor de formare-dezvoltare comunicativă a elevilor contemporani?

Lucrarea de față își propune, așadar, să analizeze noțiunile teoretice despre relațiile sintactice realizate prin joncțiune, despre elementele care leagă unități sintactice identice sau diferite, atât la nivelul propoziției, cât și la nivelul frazei, și să prezinte demersuri didactice eficiente folosite în învățarea conectivelor. Aceste demersuri se vor referi atât la modalitățile de structurare a conținuturilor, conform noilor programe, cât și la tipurile de lecții, metode, mijloace și forme de organizare utilizate în studiul noțiunilor de limbă. Fiecare capitol cuprinde mai multe subcapitole și o serie de aplicații practice efectuate la clasă, în conformitate cu programele școlare, încercând astfel să ilustreze toate noțiunile teoretice abordate. Exemplele au fost alese sugestiv, pe clase, având un grad mediu de dificultate.

Ipoteza de la care pornește cercetarea este existența unei corelații pozitive între alegerea metodelor, activităților de învățare eficiente, fie tradiționale, fie moderne, și performanțele obținute în studierea noțiunilor privitoare la părțile de vorbire cu rol de conectiv în gimnaziu.

Prin această cercetare se dorește creșterea motivației pentru învățarea noțiunilor gramaticale, crearea unei atitudini pozitive la elevi față de studiul limbii române prin valorificarea noilor achiziții din domeniile specialității și a științelor educaționale pentru a crea un „corpus” de strategii și forme de organizare menite să îmbunătățească demersul didactic formativ.

Elementul de noutate pe care îl va aduce analiza de față va consta în descoperirea celor mai eficiente modalități de corelare a demersurilor didactice în abordarea elementelor de conținut specifice conectivelor la nivelul propoziției și al frazei cu potențialul intelectual al elevilor de vârste diferite, pentru ca aceștia să fie capabili să transfere achizițiile din domeniul limbii în situații noi de învățare.