Formarea Deprinderilor de Exprimare Orală a Elevilor din Clasa a ii-a

ARGUMENT

Statutul limbii române are o însemnatate deosebita în formarea si educarea mladitelor neamului.

Limba noastra româneasca este atât de frumoasa si de bogata încât ar putea fi, pentru orice copil, un ghid pretios în acest început de drum al cunoasterii.

“Citeste pentru a sti! Stiind, vei reusi sa alegi si sa pretuiesti ceea ce este valoros, astfel încât încet, dar sigur, vei deveni un om adevÎrat”. (Antologie de texte literare pentru clasele a II-a – a IV-a, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., de învatatoarea Lorica Matei, profesor Ion Irinica, pag. 5).

Eminescu spunea “limba, alegerea si cursivitatea expresiunii în expunerea vorbita sau scrisa este un element esential, ba chiar un criteriu al educatiei”.

Tezaurul limbii române a fost mostenit din generatii în generatii si îmbogatit continuu. Fara însusirea corespunzatoare a limbii române nu poate fi conceputa, evolutia viitoare a elevilor, pregatirea la celelalte discipline de învatamânt, participarea lor la viata sociala. Totodata asa cum afirma Robert Dottrens “a articula clar si a pronunta exact, este un semn de buna educatie”, capacitatea de comunicare verbala si de educare a limbajului devin un reper al pregatirii si dezvoltarii intelectuale, nu numai a copilului, ci a fiintei umane în toate etapele vietii.

Copilul se naste curios de lume si nerabdator de a se orienta în ea, iar literatura îi satisface aceasta pornire.

Orice cunostinta oricât de abstracta ar fi, o putem utiliza la orice vârsta, cu conditia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.

În motivarea alegerii temei mi-a trezit interesul conceptul de educare al limbajului, care implica linii fundamentale în formarea personalitatii individului.

Limbajul este o problema fundamentala în orice stiinta. Pentru stiintele educatiei, el este “oglinda” cunoasterii pedagogice.

Pentru educatia limbajului si a comunicarii exista premise psihologice favorabile înca de la o vârsta timpurie. Aceasta educatie este necesara cel putin începând cu etapa prescolara (3-6/7 ani), iar apoi in primele clase de scoala, pentru o buna utilizare a limbii în comunicare, în viata sociala si în activitatea practica de mai târziu.

Am ales pentru lucrarea de diploma aceasta tema de “educare a limbajului”, deoarece în comuna Dumbravita, comuna unde eu locuiesc, am observat ca sunt foarte multi copiii cu deficiente de vorbire, care ajung mari si nu pot sa formuleze o fraza corecta si nici sÎ scrie, iar lumea fiind rea, nu face altceva decât sa râda de ei, ceea ce este foarte neplacut pentru ei.

Copiii cu deficiente de vorbire provin în mare masura din familii de tigani, familii dezorganizate, însa ceea ce este mai trist este ca astfel de copiii gasim si în familii normale, de români unde mama este plecata din tara, iar tata munceste mult si copiii stau cu bunicii care nu se ocupa de ei asa cum s-ar ocupa mama lor.

Cu ocazia lucrÎrii de diploma m-am gândit într-o prima fraza ca alegând aceasta tema am posibilitatea sa învat tot felul de lucruri noi despre astfel de persoane cu deficiente de vobire, dar si cum sa-i pot ajuta, pentru ca pe viitor numarul de astfel de persoane sa fie în scadere si nu în crestere.

A nu sti sa vorbesti corect si nici sa scri este un lucru foarte neplacut pentru toata lumea, de aceea vreau ca pe viitor, când voi fi învatatoare sa stiu ce sa fac în cazul unor copiii cu astfel de deficiente, pe care trebuie sa le corectam în totalitate sau unde chiar nu se poate, mÎcar sa le amelioram, pentru a nu mai fi atât de evidente.

Lucrarea de fata constituie rezultatul cercetarii mele din perioada noiembrie2005, ianuarie, februarie si martie 2006, atât la clasa I, cât si la clasa a II-a dorind a pune în evidenta necesitatea educarii unei exprimari verbale corecte gramatical, dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului, comunicarea cu ajutorul limbajului, factorii de influenta în dezvoltarea exprimarii corecte, perfectionarea capacitatii de exprimare orala si a receptarii mesajului oral.