Impactul parteneriatului școală-familie extinsă în formarea calităților morale la elevii de vârstă școlară mică din orfelinate

Introducere

Actualitatea temei. Nu este posibilă formarea personalitătii fără a tine seama de aspectul care ar trebui să domine întreaga noastră viată sufletească: aspectul moral.

Specificul educaţiei morale este determinat, pe de o parte, de particularitatile moralei, ca fenomen social, care-i conferă conţinutul, iar pe de altă parte, de conditiile sociopsihice ce sunt implicate in realizarea lor.

Educația morală este o componentă a educaţiei prin care se realizează formarea si dezvoltarea conştiintei şi a conduitei morale, formarea profilului moral al personalitatii, elaborarea comportamentului social-moral.

Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni cetăţeni.

Istoria educaţiei, în aria geografică europeană începe cu Orfeu, eroul care a fost un educator original, izbutind prin farmecul cântecelor sale să înduioşeze inimile oamenilor. Aceasta este însă numai o legendă.

Primele şcoli au avut ca scop educativ pregătirea copiilor pentru a deveni buni cetăţeni, pentru conducerea statului şi buni militari, pentru apărarea lui. Morala se realiza cu ajutorul lecturilor din operele scriitorilor.

Dezvoltarea moral-civică avea ca scop formarea unor trăsături de caracter ca: stăpânirea de sine, cumpătarea, respectul pentr u dreptate şi lege şi venerarea divinităţii.

Disciplinele care-l pregăteau pe şcolar pentru viaţa socială erau: gimnastica, muzica, literatura, retorica şi filosofia.

Cercetările de psihopedagogie atestă faptul că formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în întreaga şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.

Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor, dar şi a cadrelor didactice, dar mai cu seamă atunci când vorbim de copii orfani.

Educaţia morală este un proces continuu, toate disciplinele de învăţământ cu situaţiile educative specifice având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor, de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatoarea poate alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.

Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode specifice de educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acţionale).

Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă esenţială atât a procesului instructiv-educativ cât şi a acţiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii, având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a preşcolarului în conformitate cu normele sociale şi cu particularităţile de vârstă. Toate activităţile din grădiniţă au influenţă şi în direcţia educării morale, dar acest aspect este urmărit cu preponderenţă în activităţile din domeniul educaţiei pentru societate.

Familia oferă copilului un mediu afectiv, social, cultural. Mediul familial, mai ales sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor în care se modelează sub acest aspect personalitatea. Copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii interindividuale copiindu-le în propria conduită.

Ce se întâmplă cu copii orfani, însă? Odată cu intrarea în şcoală copilul trăişte rând pe rând în două lumi diferite: una este cea a familiei, colorată încă de afectivitatea primei copilării, cealaltă fiind a şcolii, încărcată cu toate promisiunile viitorului, şi la fel de importantă. Dacă aceste medii se completează şi se susţin, ele se imbogăţesc spiritual într-o mare masură. Din nefericire, divergenţele dintre ele sunt încă destul de frecvente. Acestea pot fi religioase (familie practicantă, şcoală laică), sociale (colegii aparţin unor medii socile diferite), intelectuale (şcoala învaţă într-un fel, iar tatăl în alt fel) etc. Dacă sunt puternice, ele pot constitui o sursă de incertitudine şi nelinişte pentru copil. Părerea celorlalţi asupra familei lui îl poate aduce pe copil la judecarea părinţilor la o vârstă la care el nu este suficient de copt pentru a o face. El va reacţiona prin agresivitate; la şcoală va lupta pentru familie. Agresivitatea lui nu va avea alt rezultat decât să stârnească pe învăţător împotriva tatălui sau invers, şi tot copilul va fi de obicei victima acestui conflict.

Scopul cercetării. Cercetarea se referă la analiza relației școală – familie- copil în procesul de valorificarea a educației moral- civice, cu reflectarea oportunităților și problemelor în școlile de tip internat din Republica Moldova.

Structura lucrării. Lucrarea a fost structurată pe trei capitole de bază care tratează pe rând problemele de educație morală a copiilor la vârstă școlară mică.

Capitolul I. Incursiuni teoretice în problema formării calităţilor morale la elevii de virstă şcolară mică din orfelinate

I.1 Caracterizarea generală a sistemului de orfelinate din Republica Moldova

Vorbind în cadrul paragrafului dat despre caracterizarea generală a sistemului de internate din Republica Moldova, vom porni de la faptul că la momentul actual, procesul de democratizare în mai multe ţări ale lumii au consolidat substanţial împortanţa drepturilor omului, implementarea cărora este acceptată ca un criteriu major ce determină aderarea la valorile democratice. Declararea drepturilor şi libertăţilor într-un stat implică obligaţia acestuia de a contribui la asigurarea respectării lor. Ratificarea declaraţiei cu privire la drepturile copilului, obligă statul de a întreţine un anumit sistem de învăţămînt şi asistenţă socială, oferindu-i copilului, inclusiv şi celui abandonat, un mod decent de viaţă. În Republica Moldova, schimbările care au avut loc în domeniul protecţiei drepturilor copiilor educaţi în internate, au fost relevante.

Republica Moldova ca şi alte ţări postcomuniste în anii 1990-2013, trece prin perioada de la regim totalitar la o societate democratică. Această perioadă fiind marcată de un şir de schimbări de ordin economic, politic şi social solicită un şir de acte legislative şi normative în domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv al celor din internate.