Mass media în educație - aspecte pozitive și negative

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă prezintă aspecte teoretice şi analize sociologice în domeniul pedagogiei, mai exact referitoare la relaţia dintre mass-media şi educaţie. Toate acestea accentuează atenţia care ar trebui îndreptată cu precădere asupra efectelor şi influenţelor exercitate de media asupra tinerilor. În cadrul acestei lucrări s-a încercat surprinderea principalelor articulaţii ale relaţiei dintre educaţie şi sistemul mass-media, prin identificarea efectelor pe care le au acţiunile acestui sistem asupra personalităţii elevilor.

Într-o primă parte, sunt aduse în discuţie aspectele teoretice referitoare la sistemul mass-media şi la câmpul educaţional.

A doua componentă a lucrării este reprezentată de puternicele influenţe pe care mass-media le exercită asupra educaţiei, dovedindu-se astfel importanţa mass-mediei ca şi factor educogen. Totodată, în lucrare se abordează şi un concept extrem de important în domeniul educaţiei şi anume educaţia tineretului pentru mass-media.

În aceeaşi ordine de idei, cu scopul de a exemplifica rolul mass-mediei în educaţia tinerilor, este prezentată o cercetare pentru a constata cum privesc diferiţi actori sociali raporturile dintre educaţie şi mass-media. Pe lângă elevi au fost chestionaţi şi profesori, părinţi.

Concluziile lucrării subliniază faptul că mass-media nu este un factor de neglijat în educaţia tinerilor.

Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influenţele exercitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ.

Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a potenţialului său de a constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor tinere.

CAPITOLUL 1: ABORDARE CONCEPTUALĂ

1.1. Sistemul mass-media

Termenul de „mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă). Astfel, noţiunea de mass media este folosită în literatura de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare şi de transmitere a mesajelor, precum şi ansamblul instituţiilor care produc sau difuzează mesajele.

Începând cu al doilea război mondial, mediul cultural al indivizilor s-a modificat profund şi a devenit mai complex, în special o dată cu apariţia televiziunii, transmisiei informaţiei prin sateliţi şi utilizării microinformatiei în tehniciile audiovizuale. Aceste mijloace, care servesc la producerea şi la difuzarea informaţiei scrise şi audiovizuale pentru o populaţie numeroasă, se numesc mijloace de comunicare de masă (mass media). Ele sunt: presa, radioul, televiziunea, cinematograful,cartea si internetul. Ca urmare a existenţei acestor media, individul din societăţile moderne are acces la cunoaşterea evenimentelor mondiale prin intermediul televiziunii, în special, şi este pus în legătură cu o multitudine de informaţii scrise şi audiovizuale acumulate în bănci de informaţii. Ansamblul acestor imagini şi idei constituie, oare, o nouă cultură? Şi această cultură, dacă este o nouă cultură, ce influenţe are asupra individului?

1.2. Funcţiile mass-mediei

În 1978, se publică Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă, alcătuit de Comisia internaţională UNESCO de studiere a comunicării contemporane, care defineşte cinci funcţii ale mass-mediei, exercitate la nivel individual, social şi internaţional:

1) funcţia de informare (colectarea şi tratarea informaţiilor) asigură transparenţa raporturilor sociale şi difuzarea elementelor de cunoaştere, de judecată şi de opinie necesare înţelegerii mediului social înconjurător.

2) funcţia de persuasiune, motivaţie şi interpretare legată de exercitarea controlului social, organizarea activităţilor colective, asigurarea coerenţei acţiunilor publice şi de efortul de convingere şi conducere pentru atingerea unor obiective comune.

3) funcţia de educaţie şi de transmitere a moştenirii sociale şi culturale este exercitată în vederea finalităţii informării şi educaţiei, informaţiile procurând datele şi trezind curiozitate faţă de probleme a căror întelegere, conştientizare şi soluţionare sunt favorizate de educaţie.

4) funcţia de socializare menită să faciliteze participarea indivizilor şi colectivităţilor la viaţa publică, la elaborarea şi luarea deciziilor; schimbul şi difuzarea informaţiilor facilitează interacţiunea socială şi permit oamenilor să ia parte la soluţionarea problemelor.

5) funcţia de loisir (petrecere a timpului liber) şi de divertisment se exercită în modalităţi diverse, depinzând de varietatea contextelor culturale si a gradelor de evoluţie, fiind legată de îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Au existat, din partea unor cercetători, tentative de imaginare a unei societăţi moderne în absenţa mass-mediei. Aceştia au recunoscut că, deşi critic al comunicării de masă, văzându-i acesteia neajunsurile, nu poţi imagina, în chip cu totul serios, existenţa umană, de acum şi din viitor, altfel decât însoţită, chiar profund influenţată, de mass-media. Aceşti cercetători au identificat şi propus un număr impresionant de diverse funcţii ale mass-mediei: