Metode de prevenire și combatere a eșecului școlar în disciplinele economice

Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unui subiect de o mare importanţă practică pentru

actorii câmpului educaţional, atât profesori, cât şi elevi: eşecul şcolar. Am prezentat acestă problemă atât la nivel teoretic şi am realizat o cercetare având ca principal scop identificarea prezenţei fenomenelor de eşec şi identificarea efectelor acestui fenomen.

Am ales această temă deoarece eşecul şcolar reprezintă un fenomen actual cu care se

confruntă învăţământul şi care ia amploare pe zi ce trece. În acelaşi timp orice profesor se loveşte inevitabil de acest fenomen în munca de zi cu zi şi de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor care determină eşecul şcolar şi să cunoască măsurile de prevenire a situaţiilor de eşec şcolar.

În primul subcapitol “Noţiunea de eşec şcolar” am prezentat etimologia eşecului şcolar,

tipurile de eşec, dinamica şi perspectiva subiectivă asupra fenomenului. Aceste aspecte sunt importante pentru a înţelege cât mai bine fenomenul studiat şi pentru a înţelege faptul că fiecare elev înţelege eşecul sau succesul şcolar diferit.

În al doilea subcapitol “Cauzele eşecului şcolar” am prezentat principalele cauze care

determină apariţia fenomenului analizat. Pentru combaterea eşecului şcolar un pas important îl reprezintǎ identificarea cauzelor, descifrarea mecanismelor producerii eşecurilor. Aceste cauze ţin de disfuncţionalităţile găsite la nivelul elevului, familiei, şcolii, la nivel psihologic.

În al treilea subcapitol “Factorii determinanţi ai eşecului şcolar” am analizat factorii

interni şi externi ai fenomenului. Aceştia sunt importanţi deoarece reprezintă semnale pe care profesorii le primesc de la elevi, pe care trebuie să le descifreze.

În al patrulea subcapitol “Eşecul şcolar şi sinuciderea” am abordat o situaţie extremă la

care poate fi împins un elev în urma unui astfel de eşec.

În subcapitolul cinci “Diagnosticare, modalităţi de prevenire şi combatere a eşecului

şcolar” am prezentat modul de diagnosticare a elevilor aflaţi în situaţie de risc de eşec, prezentând metode formale şi nonformale de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

Acestea sunt aspectele pe care lucrarea de faţă şi le-a propus să le dezbată.

Capitolul 1. Modalităţi de prevenire şi combatere a eşecului şcolar în disciplinele economice

1. Noţiunea de eşec şcolar

Neconcordanţa dintre cerinţele şcolare şi performanţele şi eficienţa activităţii de

învăţare determină apariţia eşecului şcolar.

Există un număr foarte mare de copii care nu au acces la educaţie, care nu participă

adecvat la procesul de învăţare şcolară sau care nu au posibilitatea de a-şi termina studiile.

În lumea contemporană, cu tot progresul tehnico-ştiinţific înregistrat, există o

multiplicitate şi diversitate de agenţi nocivi ce afectează sistemul nervos al copilului în diferite stadii de dezvoltare. Acţiunea acestor agenţi fac să sporească tot mai mult numărul copiilor cu nevoi speciale. Se resimte necesitatea unui învăţământ diferenţiat şi adecvat atât nevoilor sociale, cât şi nevoilor şi posibilităţilor intelectuale şi educaţionale ale acestor copii.

Eşecul şcolar nu trebuie confundat cu eşecul în învăţare, dificultăţile în învăţare nu

reprezintă un insucces şcolar.

Eşecul şcolar are efecte negative atât în plan psihologic individual, prin alterarea imaginii

de sine a elevului, astfel pierzându-şi încrederea în prorpiile posibilităţi, chiar dezvoltând o teamă de eşec, cât şi în plan social, deoarece un eşec şcolar permanentizat duce la marginalizarea şcolară a elevului.2

Din punct de vedere al psihologiei educaţiei, eşecul şcolar poate fi interpretat drept o

inadaptare a şcolii la elev, fapt ce are implicaţii la nivel de politică a educaţiei. Vor fi necesare restructurări ale finalităţilor educaţiei (de sistem – idealuri, scopuri şi de proces – obiectivele instruirii).

Eşecul şcolar este o intersectare şi combinare de cauze interne şi externe, de factori

interni şi externi. Poate paraliza atât cursul normal al activităţii de predare-învăţare, cât şi şansa reală de dezvoltare a elevului.

Fiecare insucces şcolar este unic, nerepetabil, are o istorie personală şi socială.

Permite diagnosticarea dificultăţilor în învăţare, fiind determinat de factori cauzali, cu consecinţe imediate, chiar de durată.

Şi elevii cu aptitudini deosebite, cărora nu li se oferă şansa de a se afirma prin sarcinile

didactice primite pot avea insucces. Apare o “subrealizare şcolară”. Aceşti elevi au particularităţi determinate de gradul lor înalt de inteligenţă intelectuală, pot avea dificultăţi de natură emoţională, comportamentală sau o imagine de sine diminuată.

Inadaptarea şcolară apare când între elev–profesor, elev–şcoală, elev–învăţare apare o

situaţie de dezechilibru sau de conflict. Este o organizare deficitară a resurselor învăţării. Astfel, putem vorbi despre un eşec psihologic, ce rezultă din nevalorificarea resurselor interne ale elevului de către el însuşi şi profesor, resurse precum cele cognitive, motivaţionale, afective, aptitudinale, volative, temperamentale, caracteriale.

Ca eşec psihologic, nereuşita şcolară este determinată de modul incorect de raportare al

eului elevului, al nivelului de aspiraţie la propriile performanţe. Nereuşita este accentuată de sentimentul insuccesului, iar persistenţa lui poate genera perturbări comportamentale (agresivitate) sau didactice (inhibarea proceselor intelectuale).4

Pentru a aprecia dacă există sau nu un eşec stabilizat se utilizează următorii indicatori:

abandonarea precoce a şcolii; decalaj între potenţialul personal şi rezultate; părăsirea şcolii fără o calificare; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice; eşecul la examenele finale; inadaptarea şcolară; etc..

Astfel, putem afirma că există două tipuri de eşec şcolar: un eşec şcolar de tip cognitiv şi

un eşec şcolar de tip necognitiv.