Modalități concrete de realizare a activităților liber alese

ARGUMENT

" Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții . Jocul este singura atmosferă în care ființa poate să respire și, în consecință, poate să acționeze "

( Claparide - " Psihologie de l`enfant " ) .

- Omul, prin natura sa e “HOMO LUDENS”; pe toată durata vieții sale se joacă în permanență, din copilărie până la batrânețe, din porniri sau din tendințe interioare sau exterioare, care îi satisfac activitatea motrică și emoțională în scop recreativ.

- Jocul a fost și este considerat tipul fundamental de activitate a copilului preșcolar, ,,deschide copilului perspectiva universului spre care-l educăm și pe care el se dezvoltă”. Prin joc copilul își manifestă instinctul de activitate, se manifestă liber, spontan, antrenând toate resursele sale fizice și sufletești .

- Vârsta preșcolară corespunde unui stadiu de maximă flexibilitate și receptivitate la influențele educative, fiind vârsta când se pun bazele personalitătii copilului. Este vârsta cand ei pot acumula cunoștințe tot timpul, iar influențele mediului au un rol foarte mare în asigurarea unei experiențe complexe, variate, cât și în stimularea gândirii .

- Etapa de jocuri și activități alese ocupă în programul zilnic al grădiniței cea mai mare parte iar sarcina educatoarei este de a amenaja spațiul educațional și de a pregăti materialul didactic prin care copiii să fie antrenați, valorizați, evaluați .

- Jocul liber-creativ și activitățile didactice alese sunt cele mai eficiente forme de activitate pentru dezvoltarea personalității copilului, pornind de la cunoașterea fiecărui copil în parte .

- Prin activitățile pe bază de joc ori prin joc se obțin produse noi, originale, deoarece copilul dispune de capacitatea de a se juca, de a învăța și de a crea.

- Jocurile și activitățile didactice alese corespund intereselor, posibilităților personale, ritmului propriu, rezistenței la efort, având scopul de a trezi interesul pentru cunoaștere și acțiune liberă, independentă.

- Prin anumite metode și tehnici aplicate în cadrul activitaților liber-alese, se urmărește atât însușirea de noi cunoștinte cât mai ales consolidarea cunoștintelor transmise în vederea pregătirii copilului preșcolar pentru școală.

- Jocul reprezintă o formă de activitate preferată și adecvată specificului activităților realizate în grădiniță dar și principala metodă de instruire și educație utilizată în activitățile cu copiii preșcolari. Jocul satisface în cea mai mare măsură trebuințele de manifestare și de exprimare a copilului. Valoarea activităților de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil să se integreze în mediul natural și social și pentru a înțelege lumea înconjurătoare.

Experiența acțională pe care o dobândește copilul jucându-se se reflectă asupra dezvoltării sale psihice prin:

- dobândirea unor însușiri sociale: să intre cu ușurință în relație cu ceilalți, să fie tolerant, îngăduitor, milos, înțelegător, ceea ce înseamnă să-și optimizeze capacitatea de adaptare la mediul social;

- activitatea și optimizarea potențialului intelectual: a observa, a descoperi, a analiza, a înțelege, a numi, a exprima, toate acestea reprezentând dimensiuni esențiale ale inteligenței;

- activarea și optimizarea potențialului fizic: să apuce, să apropie, să sară, să se cațere, să arunce, să prindă, mișcări și acțiuni prin intermediul cărora se vor dezvolta toți mușchii mari și se va întări simțul echilibrului psiho-fizic.

Capitolul I

JOCUL - ACTIVITATE PREDOMINANTĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

" Unele jocuri sunt inventate chiar de spiritul copiilor, altele sunt închipuite și organizate de educatoarea lor, anume pentru a ocupa placut pe copii cu o activitate ce contribuie, fără să se observe, la educarea lor "

(I. Găvănescu)

În procesul de învățământ educatoarea și preșcolarii acționează prin intermediul unor metode de predare, respectiv învățare. Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatoarei; de cunoaștere și utilizarea unor metode adecvate și avansate depinde însăși eficiența muncii noastre. Fiind cel mai intim legată de activitatea noastră, metodologia reprezintă terenul pe care se poate afirma cel mai ușor creativitatea didactică.

Jocul este folosit în învățarea pe arii de stimulare ca metodă cu un impact considerabil. La baza metodelor de simulare stă analogia sprijinită pa analiza riguroasă a faptelor. În ceea ce privește noțiunea de joc, acesta poate fi caracterizat drept „spontaneitate originală” , „ca o acțiune urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție și reconfortare, de sentimente de plăcere și bucurie” .

Anumite întrebări generează o perspectivă cu totul interesantă asupra jocului:

- Privind problema jocului dintr-o perspectivă pedagogică mai largă, oare nu cumva însăși organizarea învățării ar putea lua forma unor acțiuni cu caracter de joc?

- Cât anume din activitatea didactică poate fi dominată de joc?

- Ce consecințe anume pot avea asemenea acțiuni de învățare asupra jocului?