Modalități de Prevenire și Combatere a Eșecului Școlar

Introducere

Eșecul școlar definește acele situații didactice/educative care consemnează imposibilitatea momentană a elevului de realizare a obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de învățământ, adică neîndeplinirea cerințelor obligatorii din programe, acesta fiind efectul discrepanței dintre exigențe, posibilități și rezultate.

Am ales această temă deoarece eşecul şcolar reprezintă un fenomen actual cu care se confruntă învăţământul şi care ia amploare pe zi ce trece. În acelaşi timp orice profesor se loveşte inevitabil de acest fenomen în munca de zi cu zi şi de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor care determină eşecul şcolar şi să aibă mereu la îndemână un set de măsuri pentru a preveni pe cât se poate sau pentru a rezolva situaţiile de eşec şcolar.

Principalul scop al lucrării de faţă este acela de a preveni şi a reduce cazurile de eşec şcolar care de multe ori au o finalitate negativă şi anume abandonul şcolar.

În prima parte a lucrării am evidențiat problema în sine, am clarificat fenomenul și am prezentat principalele forme de manifestare ale eșecului școlar. Eșecul școlar reprezintă astăzi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învățământ. Din punct de vedere pedagogic, termenul eșec școlar are diferite accepțiuni, fiind în mare măsură o problemă de atitudine și un mod de evaluare a rezultatelor școlare, a calității performanțelor școlare ale elevilor, de existență a unor norme implicite sau explicite în ce privește reușita școlară.

În cea de-a doua parte a lucrării am prezentat cauzele apariției eșecului școlar, precum și modalitățile de prevenire ale acestuia. Eşecul şcolar poate fi cauzat de un şoc sau o stare depresivă, de obligaţia de a îndeplini mai multe sarcini care nu sunt deloc pe placul copilului şi care creează supratensionare, nelinişte şi nesiguranţă. Sunt indicate programele de recuperare individualizate, cunoaşterea sferei de interes a elevului, stabilirea unei legături strânse între familie şi şcoală, crearea unei motivaţii pentru studiu, stabilirea unei relaţii bune între profesor şi elev şi asigurarea unui climat afectiv corespunzator.

În ultima parte a lucrării, am ales să prezint un caz real, al unui copil rămas fără tată la vârsta de 13 ani și care a suferit o depresie puternică, ce l-a afectat atât în viața personală, cât și la școală. Am încercat, cu ajutorul interviului de consiliere, să observ situția reală și să îl ajut să depășescă momentul.

Capitolul 1. Eșecul școlar – Definirea problemei. Forme de manifestare

1.1. Definirea problemei

Acum mai bine de 200 de ani, J.J. Rousseau (1712 – 1779) adresa educatorilor un apel și un avertisment devenit celebru: ”Educatori, învățați să vă cunoașteți copii!”. Marele pedagog francez dorea să pună în evidență o carență majoră a educației – ignorarea copilului, a aspirațiilor, a intereselor și posibilităților sale.

De-a lungul anilor, s-au înființat școli experimentale, s-au imaginat noi modele de educație, s-a creat un cadru moral și material adecvat aspirațiilor și nevoilor copilului, realizându-se o sinteză echilibrată între cererile societății și așteptările copilului. Cu toate progresele obținute, cu toate ameliorările aduse conținuturilor educației, subsistemului de formare a personalului didactic, problema calității vieții școlare și a statutului copilului în cadrul procesului instructiv- educativ continuă să fie o problemă deschisă.

Totodată se observă faptul că, deși în cele mai multe tări nivelul cultural – pedagogic al familiilor și posibilitățile acestora de a se ocupa în mod sistematic de viața și activitatea copiilor sunt foarte importante, în România sunt încă foarte reduse. Deși au fost făcute numeroase cercetări pedagogice, studii privind conținuturile educației, succesul sau insuccesul școlar, metode de predare- învățare eficientă, numeroși părinți sau chiar educatori se întreabă de unde provine ”eșecul școlar”. De aceea în această lucrare urmăresc să evidențiez factorii angajați în actul educativ – părinți, profesori, conducerea învățământului, alte autorități etc, care influențează succesul sau insuccesul întalnit la adolescenții zilelor noastre și cauzele acestor fenomene.

Rezultatele anchetelor recent efectuate privind eșecul școlar, reflectă etapa istorică pe care o străbatem, cu particularitățile ei specifice de ordin social și economic, cu câștigurile și neajunsurile inerente, care și-au pus amprenta pe problemele cu care se confruntă elevii. De remarcat în acest sens sunt: anumite aspecte noi apărute în orientarea școlară și profesională a elevilor, cu implicații pe termen scurt, dar și de perspectivă în viața economică a țării, accentuarea unor carențe de comunicare între elevi, părinți și profesori, accentuate și de starea materială precară cu care se confruntă atât familiile, cât și școala. La aceasta se adaugă preocuparea conducerii învățământului în direcția reformei sistemului educațional și a ridicării standardului de viață școlară, în ciuda insuficienței bazei economice, a limitelor infrastructurii școlare, a lipsei de calificare a unor educatori, a indiferenței altora dintre ei, ca urmare a sentimentului de frustrare, datorat nesiguranței și salariilor mici.