Portofoliu Modul Psihopedagogic

INTRODUCERE

A. Importanţa şi actualitatea temei

Este bine ştiut că progresul şi reuşita în educaţie nu pot veni decât sub influenţa pozitivă a dascălului şi prin participarea conştientă şi motivată intrinsec a subiecţilor asupra cărora acţionează. Dacă suntem dascăli trebuie să ne considerăm mai întâi, noi înşine, elevii noştri. Educatorul de azi nu poate să desfăşoare o activitate eficientă dacă nu deţine o informaţie didactică substanţială, dacă nu este la curent cu toate aspectele modernizării şi inovării actuale a şcolii sub raport tehnologic, dacă nu este preocupat de aplicarea celor mai eficiente metode de predare şi modalităţi de organizare a procesului intructiv-educativ, precum şi a celor mai moderne metode de evaluare, care sporesc performanţele elevilor. Studiind elevii pe care îi formăm pentru viaţă, observăm că fiecare este un unicat şi are un ritm de muncă diferit, fapt care îi determină personalitatea.

Transformările prin care trece societatea românească actuală impun o revigorare spirituală şi, prin dezvoltarea ştiinţei, o perfecţionare a întregului sistem de instrucţie şi educaţie. În condiţiile accentuării caracterului formativ al procesului de învăţământ, didactica modernă promovează, printre altele, ideea potrivit căreia sarcina fundamentală a cadrului didactic este aceea de a crea condiţii care să determine o învaţare eficientă, adecvată fiecărui elev în parte, astfel încât fiecare să înveţe la nivelul maxim al capacităţilor sale, motiv pentru care activitatea de învăţare organizată de învăţători ar trebui să utilizeze, pe lângă instruirea individualizată, diferenţiată, cu preponderenţă metodele moderne, activ participative de predare-învăţare, dar şi de evaluare. În activitatea didactică desfăşurată, orice educator porneşte de la premisa că, pentru a contribui la dezvoltarea intelectuală a elevilor, se impune o bună cunoaştere a profilului psihologic, a particularităţilor de vârstă şi individuale, a potenţialului lor creativ, precum şi proiectarea şi desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative utilizându-se strategiile didactice activ-participative şi metodele prin care fiecare elev este evaluat la adevarata lui valoare.

Orice încercare de a discuta despre evaluare în educaţie trebuie plasată şi în contextul social, economic şi politic al unei ţări. Acest fapt nu prezintă o noutate, atâta timp cât învăţământul face parte dintr-un sistem mult mai larg, în special cel social. Subsistemul educaţional atrage şi consumă resurse, pregăteşte forţa de muncă, creează tensiuni de tip şcoală-comunitate, educator-elev, cadre didactice-autorităţi.

Evaluarea educaţională reprezintă un subiect sensibil în orice sistem de învăţământ. Cauzele decurg din faptul că efectele diferitelor acţiuni educative se răsfrâng nu numai în cadrul sistemului educaţional, ci şi în afara lui. Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei (predare-învăţare-evaluare), ultima este adesea neglijată sau i se acordă un rol minor în procesul de planificare şi desfăşurare a instruirii. Se uită prea uşor faptul că procesul de instruire depinde în mare măsură de modul în care este proiectată evaluarea. Dacă vom pune accentul numai pe aprecierea cunoştinţelor acumulate, elevii vor învăţa definiţii, reguli, legi şi concepte la nivelul memoriei şi mai puţin la nivelul reflecţiei, al gândirii critice sau al învăţării prin descoperire.

P. Bradfort (Bradfort, P., 1996, p. 143) prezintă patru moduri în care evaluarea influenţează învăţarea. Acestea sunt:

a). Evaluarea furnizează motivaţia pentru învăţare, prin:

• aspectele pozitive ale succesului şcolar (sau, dimpotrivă, prin demotivare în cazul insuccesului);

• întărirea încrederii elevului în propriile forţe;

b). Evaluarea ajută elevii (şi cadrele didactice) să decidă ceea ce trebuie să înveţe, prin:

• scoaterea în evidenţă a ceea ce este important din ceea ce se predă;

• furnizarea feedback-ului asupra performanţelor obţinute

c). Evaluarea ajută elevii să ştie cum să înveţe, prin:

• încurajarea unui stil de învăţare activ;

• influenţarea alegerii strategiilor de predare-învăţare;

• dezvoltarea activităţilor de a înţelege şi a aplica în diferite contexte cunoştinţe şi capacităţi;

d). Evaluarea ajută elevii să aprecieze eficacitatea învăţării, prin:

• evaluarea a ceea ce au de învăţat;

• consolidarea şi transferul a ceea ce au învăţat;

• consolidarea unor noi situaţii de învăţare;

Performanţele şcolare depind în mare măsură de ceea ce cadrele didactice predau elevilor lor. La rândul său, modul de instruire ales de educatori depinde de obiectivele educaţionale, standarde, programe şcolare, manuale, nivelul de pregătire al elevilor, aşteptările părinţilor, cerinţele socio-economice şi exigenţele societăţii: „Dar, cadrul didactic trebuie să fie conştient că, singură, acţiunea de instruire are un efect scăzut asupra învăţării dacă nu este dispus să şi verifice eficacitatea actului de predare.” (Stoica, A., 2003, p. 16). Pe de altă parte, feedback-ul oferit de evaluarea rezultatelor şcolare stă la baza deciziilor privind modificările din sistemul de învăţământ, efectuarea de prognoze şi anticiparea costurilor economice ale educaţiei.