Proiectare didactica

Imagine preview
(8/10)

Aceasta licenta trateaza Proiectare didactica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 104 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Pedagogie

Extras din document

Capitolul I

Delimitări conceptuale

Proiectarea activității instructiv-educative/ proiectarea didactică reprezintă ansamblul de procese și operații deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a pașilor ce vor fi parcurși în realizarea instrucției și educației și a relațiilor dintre aceștia la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de învățământ) și micro (la nivelul specific/ intermediar – al unităților de învățare/ capitolelor/ temelor și operațional – al activităților didactice concrete).

Acțiunea de proiectare didactică nu mai reprezintă un demers administrativ formal, în care să se gestioneze timpul și nu se suprapune peste întocmirea planurilor de activitate. Dimpotrivă, ea reprezintă un demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a programei școlare. Practic, proiectarea didactică presupune gândirea și prefigurarea procesului didactic, a strategiilor de instruire (predare, învățare, evaluare, comunicare), și autoinstruire (autoînvățare, autoevaluare), a modului orientativ (și nu strict riguros), în care se va desfășura activitatea instructiv-educativă.

1.1. Condițiile proiectării didactice eficiente

Conceptul de proiectare didactică s-a impus datorită preocupării de a conferi activității de instruire și autoinstruire rigurozitate științifică și metodică și datorită apariției în didactica modernă a unor orientări și tendințe, cum ar fi: pedagogia anticipativă și prospectivă; problematica obiectivelor educaționale, sistemul principiilor didactice generale și sistemul principiilor didactice specifice disciplinelor de studiu; organizarea instrucției și educației în funcție de achizițiile din teoria învățării; elaborarea planurilor calendaristice, a sistemelor de lecții, a planurilor tematice, a unităților de învățare, a proiectelor de activități didactice; aplicarea unor metode didactice moderne și eficiente (de exemplu, învățarea multimedia, instruirea asistată de calculator); elaborarea unor instrumente obiective pentru evaluarea randamentului școlar al elevilor.

Având în vedere aceste considerații, se poate afirma că proiectarea activității didactice constituie condiția și premisa necesară pentru realizarea de demersuri instructiv-educative eficiente.

La nivel micro, proiectarea didactică înseamnă relaționare și interrelaționare între obiectivele operaționale, strategiile de instruire și autoinstruire și strategiile de evaluare și presupune elaborarea unr documente/ instrumente de lucru utile cadrului didactic și elevului în desfășurarea activității instructiv-educative.

Proiectarea activității instructiv-educative la nivel micro presupune urmatoarele demersuri: lectura personalizată a programei și manualelor școlare; planificarea calendaristică (orientativă), proiectarea secvențială (a unităților de învățare sau a lecțiilor).

Lectura personalizată a programei și manualelor școlare se referă la dreptul și responsabilitatea cadrului didactic de a lua decizii proprii în legătură cu modalitățile optime de creștere a eficienței activității instructiv-educative. Cadrul didactic poate opta pentru activitățile de învățare specificate în programă (care au caracter orientativ și nu sunt obligatorii), sau poate imagina altele, adecvate condițiilor educaționale concrete.

Noua proiectare curiculară presupune trecerea de la o succesiune fixă a conținuturilor existente în manualele unice la autentici practici didactice reflexive, la demersuri didactice personalizate, la valorificarea personalizată a programei școlare (care este obligatoriu să fie parcursă în întregime), la citirea personalizată a manualelor școlare alternative, la selectarea și structurarea conținuturilor de către profesor (prin păstrare, adaptare, completare, înlocuire sau emitere a conținuturilor din manualele școlare).

Planificarea calendaristică (orientativă) presupune parcurgerea următoarelor etape: realizarea asocierilor dintre obiectivele de referință/ competențele specifice și conținuturi; împărțirea conținuturilor instructiv-educative în unități de învățare; stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare ți detalierea conținuturilor tematice ale fiecărei unități în raport cu acele obiective de referință/ competențe specifice care le sunt asociate prin programă; verificarea concordanței dintre traseul educațional propus de cadrul didactic și oferta de resurse educaționale materiale de care poate dispune (manuale, ghiduri, îndrumătoare); alocarea resurselor de timp considerate necesare pentru fiecare unitate de învățare, în concordanță cu obiectivele de referință/ competențele specific vizate.

O planificare anuală corect elaborată, trebuie să acopere integral programa școlară din punctul de vedere ale obiectivelor de referință/ competențelor specifice și al conținuturilor.

Proiectarea secvențiala a unităților de învățare și a lecțiilor/ activităților didactice presupune parcurgerea acelorași etape metodice, care precizează elementele procesului instructiv-educativ într-o succesiune logică, în vederea atingerii obiectivelor de referință/ competențelor specifice.

Demersurile de proiectare a unităților de învățare presupun, practic, ca, pe baza indicațiilor din planificare, să se realizeze detalierile pe orizontală, ierarhizând activitățile în succesiunea derulării lor, raportându-le la câte un obiectiv de referință/ competență specifică și specificând resursele necesare bunei desfășurări a procesului instructiv-educativ. Proiectarea unității de învățare se recomandă a fi făcută ținând cont de următoarele recomandări: centrarea demersului instructiv-educativ pe obiective/ competențe și nu pe conținuturi; implicarea în proiectarea didactică a următorilor factori: obiective/ competențe (De ce?), activități (Cum?), resurse ale activității (Cu ce?), resurse de evaluare (Cui?); identificarea resurselor educaționale necesare, a tipurilor de activități optime, a strategiilor și secvențelor de evaluare și repartizarea lor în timp.

Proiectarea lecțiilor/activităților didactice reprezintă un demers care se raportează la trei cadre de referință: activitatea anterioară secvenței proiectate, activitate care este supusă unei evaluări diagnostice, de identificare a aspectelor reușite și a celor mai puțin reușite, în scopul prefigurării unor demersuri didactice ameliorative; situația existentă în momentul proiectării, respectiv resursele psihologice ale elevilor, cele materiale, caracteristicile mediului de instruire; cerințele impuse de programa școlară și de alte documente curriculare și acte normative.

Fisiere in arhiva (1):

  • Proiectare didactica.doc

Bibliografie

1. Albu, G., Copilăria, afectivitatea şi sensul evoluţiei personalităţii, Rev. Învăţământul preşcolar, nr. 3- 4 /2000
2. Allport,G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti: EDP, 1981
3. Bachus, A., Copilul de la 3 la 6 ani, Ed. Teora, Buc., 1998
4. Bandura, L., Elevii dotaţi şi dirijarea instruirii lor, Bucureşti: EDP, 1978
5. Birch, Ann, Diferenţe interindividuale, Bucureşti: Ed. Tehnică, 1999
6. Birch, Ann, Psihologia dezvoltării, Bucureşti: Ed. Tehnică, 2000
7. Bonciu, C., Instrumente manageriale psihologice, Editura All Beck, Bucureşti, 2000
8. Burduş, E., Căprărescu, G., Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999
9. Cerghit, I., Metode de învăţământ”, Editura “Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1977
10. Cerghit, I. (coord.), Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
11. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I.O., Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001.
12. Cerghit, I., Prelegeri pedagogice Editura „Polirom”
13. Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord.), Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1988
14. Chateau, J., Copilul şi jocul, Editura „Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1980.
15. Chateau, J., Jocul şi psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Editura “Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1979
16. Claparede, E., Psihologia copilului şi pedagogie experimentală, Editura “Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1975
17. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centrul educaţia 2000+, 2001
18. Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, 1999
19. Creţu, T., Psihologia educaţiei. Universitatea din Bucureşti. Editura Credis, 2004
20. Creţu, T., Psihologia vârstelor. Editura Universitară. Bucureşti, 1994
21. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Editura Litera. Litera Internaţional, Chişinău, Bucureşti, 2000
22. Cristea, S., Managementul organizaţiei şcolare,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
23. Cristea, S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
24. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
25. Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1983
26. Cucoş, C-Tin., Educaţia – Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi, 2000
27. David,D.,Benga,O.,Rusu,A., Fundamente de psihologie evoluţionistă şi consiliere genetică, Iaşi: Ed.Polirom, 2007
28. De Landsheere, V., de Landcheere, G., Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
29. Dijmărescu, I., Bazele managementului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
30. Doron, R., Parot, F., Dictionar de psihologie. Bucuresti: Editura Humanitas, 1991
31. Dragu, A., Structura personalităţii profesorului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
32. Dumitru, I., Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Bucureşti: Editura Cartea Universitară, 2005
33. Elconin, D.B., Psihologia jocului, Editura „Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1980.
34. Filimon, L., Experienţa depresivă: perspective socio-culturale, Ed. Dacia, Cluj, 2002
35. FIlimon, L., Psihoeducaţia în terapia depresiei, Ed. Universităţii din Oradea, 2002
36. Filimon, L., Psihologia educaţiei, Ed. Universităţii din Oradea, 2001
37. Fleischman, E., Ghidul aptitudinilor umane,Cluj- Napoca: Ed.Sinapsis, 2008
38. Florescu, M.C., Managementul educaţiei, Ed. Euro Grup, Oradea, 2002
39. Gagné, R., Briggs, M., Leslie, J., Principii de design al instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
40. Gesller, E., Mijloace de educaţie, Editura “Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1977
41. Golu, M., Dinamica personalităţii, Bucureşti: Ed.Paideia, 2005
42. Golu, M., Învăţare şi dezvoltare, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985
43. Golu, M., Lăzărescu Păişi, M., Psihologie, Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti
44. Golu, P., Golu, I., Psihologie educaţională. Editura Miron. Bucureşti, 2003
45. Golu, P., Învăţare şi dezvoltare. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti, 1995
46. Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 1994
47. Gordon H. Bower, Teorii ale învăţării, Bucureşti: EDP, 1974
48. Hafsi, T., Les entreprises japonaises ont-elles un avantage competitif un situation de complexite?, în Cahier de recherche, nr. 5, 1981
49. Hăvârneanu, C., Cunoaşterea psihologică a persoanei, Iaşi: Polirom, 2000
50. Horghidan,V., Metode de psihodiagnostic, Bucureşti: EDP, 1997