Proiectarea curriculară a complexelor de dezvoltare fizică la grupa mică și mijlocie

1.1. Importanţa exerciţiilor fizice în formarea personalităţii preşcolarului

Din cele mai vechi timpuri sănătatea, instruirea, educaţia au stat în atenţia pedagogilor şi îndeosebi a familiei şi societăţii. « Mens sana in corpore sano « spune un proverb latin şi este foarte adevărat. Un corp sănătos nu poate fi câştigat şi menţinut fără mişcare şi, cu atât mai mult, nu se poate dezvolta armonios fără o influenţare organizată a organismului.

Şcoala românească accentuează tot mai mult necesitatea practicării sportului de la cele mai fragede vârste. Practicând sportul în mod constant se măreşte volumul toracic, se favorizează o respiraţie profundă, se dezvoltă sistemul osteomuscular al membrelor.

Din punctul de vedere al copiilor, participarea la activităţile de educaţie fizică le produce o deosebită plăcere Jucându-se execută mişcări complexe ce le solicită întreg organismul, iar rezultatul nu poate fi decât un corp armonios dezvoltat şi un tonus psihic evident.

Scopul exerciţiilor fizice nu este de a-1 face să dobândească forţă, ci de a-i dezvolta "tonusul de susţinere", adică de a-i clădi o musculatură capabilă să-i susţină scheletul şi de a-i ajuta dezvoltarea armonioasă a scheletului.

Sportul este cel mai bun mijloc de a lupta împotriva prejudiciilor vieţii şcolare, îndeosebi contra deformării coloanei vertebrale, care constituie o boală profesională a şcolarului.

Un copil sportiv este mai echilibrat fizic (muşchi puternici, articulaţii suple, spate drept, abdomen plat, talie mai subţire, mişcări mai graţioase, reflexe mai bune) şi psihic (nervi stăpâniţi, echilibraţi, competitivi). Astfel, copilul va învăţa ce înseamnă competiţia, dar şi spiritul de echipă, va fi mai ambiţios şi se va putea concentra mai uşor, atât la şcoală, cât şi în viaţa de zi cu zi, va fi mai disciplinat. În plus, se va putea orienta mai uşor în spaţiu, va învăţa să se descurce singur, va caştiga încredere în forţele proprii. Şi să nu neglijăm faptul că sportul poate fi oricând o alternativă mult mai bună la jocurile pe calculator sau la televizor.

Educaţia psihomotrica la nivelul preşcolar este prezentă prin intermediul activităţilor de educaţie -fizică , activităţi al căror conţinut vizează practicarea exerciţiilor fizice într-un mod organizat, sub conducerea şi îndrumarea educatoarei.

Conţinutul activităţiilor este programat, planificat de către educatoare în funcţie de programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţă. Această planificare cuprinde atât succesiunea activităţilor de pe întregul an şcolar, numărul de activităţi destinat pe unităţile de învăţare,cât şi fixarea temelor de activitate Cele două niveluri de preşcolaritate respectiv nivelul I – 3-5 ani şi nivelul II 5- 6/7 ani, presupun acelaşi tip de organizare şi planificare a activităţilor, educaţia fizică fiind prezentă pe tot parcursul grădiniţei. Pentru o planificare optimă şi eficientă a conţinuturilor activităţilor educatoarea trebuie să să stabilească nivelul iniţial de pregătire al grupei de preşcolari, abilităţile şi aptitudinile motrice ale copiilor, încă de la începutul procesului instructuv educativ şi mai ales să urmărească progresul grupei dar şi progresul individual al fiecărui copil obţinut pe parcursul procesului instructiv educativ.

Educatoarea trebuie de asemenea să cunoască un număr diversificat de mijloace specifice educaţiei-fizice pentru copiii de acest nivel, pe care să-l selecţioneze, adapteze şi dozeze corespunzător particularităţilor de vârstă şi nivelului de pregătire al preşcolarilor, dar şi în funcţie de obiectivele temelor de activitate.

Mişcările şi exerciţiile, jocurile de mişcare organizate în cadrul activităţilor de educaţie fizică, realizează echilibrul între solicitările intelectuale pretinse copilului în cadrul programului zilnic de activităţi, şi recreerea, recomfortarea necesară particularităţilor de vârstă.