Rolul educației nonformale și informale în pregătirea ofițerilor

INTRODUCERE

Societatea românească, în ansamblu, este supusă unor schimbări ample și complexe, regăsite și la nivel global. Profunzimea acestor transformări a cuprins, cum era de altfel de așteptat, și armata, în forme și obiective definitorii acestui mediu. Schimbările identificate în organizația militară cuprind atât reproiectarea structurală, cât și asigurarea condițiilor de exercitare practică a funcțiilor acesteia. Manifestarea acțiunilor și responsabilităților avute în vedere, fiecare în parte sau corelate, este condiționată de profilul viitorului cadru militar, de orizontul profesionalismului său, de competențele sale. De aceea, se apreciază că formarea cadrelor, perfecționarea pregătirii lor, învățământul militar în consecință, constituie factori determinanți ai asigurării forței combative a armatei.

Învățământul militar românesc reprezintă un element cheie în ceea ce privește obținerea performanțelor în Armata României, fapt pentru care se acordă o atenție deosebită instituțiilor de învățământ militar universitar și proceselor instructiv-educative din cadrul acestora.

Lucrarea de față, cuprinde aspecte teoretice privind educația nonformală și informală și rolul acestor forme ale educației în formarea, dezvoltarea și perfecționarea profesională a ofițerilor Armatei României. Pe baza aspectelor teoretice, am realizat o analiză comparativă a celor două forme ale educației la nivelul studenților din cadrul instituțiilor de învățământ militar universitar, particularizat pe procesul instructiv-educativ desfășurat în Academia Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu’’, Sibiu.

Scopul studiului este reprezentat de identificarea elementelor dominante de natură nonformală și informală care influențează în mod pozitiv activitățile de instruire ale studenților militari. De asemenea, pe baza rezultatelor cercetării doresc să stabilesc o serie de modalități prin care integrarea componentelor nonformale și informale în procesul instructiv-educativ să fie perfecționată, raportat la potențialul intelectual, fizic și psihosocial al studenților și obiectivelor Academiei Forșelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu’’. Pentru o bună înțelegere a conceptelor educaționale specificate anterior și corelarea acestora cu aspectele realității mediului academic specific organizației militare privind obiectivele educației nonformale și educației informale, lucrarea este structurată pe două capitole.

Primul capitol, surprinde noțiuni teoretice din domeniul pedagogic, în special referințe la formele educației și modul în care acestea sunt regăsite în organizația militară, implicit în activitățile desfășurate de studenții militari. Pentru a putea realiza cadrul teoretic fundamental cercetării, capitolul este alcătuit din cinci părți care înfățișează în mod corespunzător, de la general la particular, fizionomiile educației nonformale și educației informale caracteristice învățământului militar și relațiile de interdependență dintre acestea.

Al doilea capitol este constituit sub forma unei analize comparative a celor două forme ale educației la nivelul studenților Academiei Forțelor Terestre și urmărește identificarea modului în care aspectele nonformale și informale influențează pregătirea și dezvoltarea studenților ca viitori ofițeri ai Armatei României. Prin acest studiu urmăresc obținerea unor rezultate care să clarifice diferitele problematici ale domeniului și să obțin soluții care să minimizeze existența acestor nelămuriri. De asemenea, doresc să evidențiez aspectele pozitive ale integrării educației nonformale și informale în procesul instructiv-ducativ și capacitatea studenților de materializa aceste componente în performanțe.

Mi-am stabilit câteva direcții, pentru ca lucrarea să fie realizată în mod corect și conform obiectivelor pe care le urmăresc. Direcțiile de dezvoltare ale cercetării sunt următoarele: alegerea contextului analizării celor două forme ale educației, înțelegerea precisă a conceptelor de educație nonformală și informală, realizarea conexiunilor între noțiunile teoretice și cadrul în care este efectuată analiza și nu în ultimul rând, implementarea acestor noțiuni în ansamblul activităților educative specifice sistemului de învățământ militar.

Astfel, prin obținerea unor rezultate clare pot anticipa nașterea unor factori de influență negativă asupra procesului de formare-dezvoltare profesională a studenților militari și pot identifica modalitățile și factorii implicați în acțiunea educațională, în vderea conturării acelei personalități umane convergentă cu idealul social, implicit cel al organizației militare.

CAPITOLUL 1: FORMELE GENERALE ALE EDUCAȚIEI ȘI IMPORTANȚA ACESTORA ÎN CONTEXTUL PREGĂTIRII OFIȚERILOR

1.1.Conceptul pedagogic de forme generale ale educației

Dintotdeauna educația a vizat nu doar prezentul, ci mai ales perspectiva (a persoanei, a comunității). Educația este o construcție previzionară, o conducere a ființei către alte zări decât cea în care este situată la un moment dat. Este propriu educației ca ea să fie cu un pas înainte față de cum se arată lumea acum. O educație pertinentă este anticipativă și se face nu numai pentru o lume dată, ci și pentru cea care poate să se ivească. Prin educație forjăm viitorul și îl forțăm să se prefigureze în forma dorită. O educație care nu se face cu fața către viitor nu are sens, nu este viabilă, nu produce transformări .

Studierea procesului de învățământ admite profilarea contextului în care au loc activitățile organizate, atât de natură formală, nonformală cât și informală, desigur și efectele naturale, definite de realizarea unui rol formativ.

În literatura educațională, studiul sistemelor de educație alternativă menționează, printre altele, sisteme deschise, educație nonformală, învățământ la distanță, studii neconvenționale. În unele cazuri, acestea sunt folosite ca sinonime, în timp ce în altele, nu există niciun acord cu privire la semnificațiile lor, ceea ce face imposibilă obținerea unui consens pentru conceptele lor. O definire mai precisă a unor astfel de concepte este fundamentală, precum și eventuala clasificare a acestora, care vizează o mai bună înțelegere și o utilizare practică. Prin urmare, vom analiza conceptele educației formale, nonformale și informale, în încercarea de a defini caracteristicile, avantajele, limitările și inter-relațiile dintre ele.

Zilnic, suntem expuși, voit sau nu, unei aglomerații informaționale, ce poate avea un caracter pedagogic sau nu. Aceste efecte diverse, percepute sau nu ca având însușiri educative, sunt capabile să acționeze simultan, treptat sau suplimentar, în forme diferite, brusc, neprevăzut sau în mod structurat. Asupra fiecărui individ se exercită, pe parcursul vieții, influențe de natură educativă care pot fi succesive sau îmbinate, luând forme diverse.