Rolul Grupei Pregătitoare în Asigurarea Cerințelor de Integrare Optimă a Preșcolarului în Învățământul Primar Școlar

INTRODUCERE

Grădiniţa, prin grupa pregătitoare a devenit veriga iniţială a învăţământului, cu sarcini instructiv-educative pentru pregătirea copiilor preşcolari, în vederea integrării şcolare cu şanse mai mari de reuşită.

In cadrul activităţilor din grădiniţă, prin intermediul jocului şi al activităţilor frontale, copilul învaţă să desfăşoare o activitate socială pe care o va continua cu activitatea şcolară. Activitatea instructiv-educativă din grădiniţă îl impulsionează pozitiv în devenirea lui şcolară, îi uşurează trecerea spre următoarea treaptă a integrării sociale – şcoala. Copilul percepe trecerea de la preşcolaritate la şcolaritate ca un salt calitativ în devenirea lui socială. Succesul sau eşecul în viitoarea activitate, cea şcolară, depind de natura influenţelor exercitate asupra lui în perioada anterioară, în grădiniţă. Cu cât educaţia este mai bine organizată în perioada preşcolarităţii, cu atât produsul ei este mai de calitate pe următoarea treaptă a evoluţiei copilului: şcolaritatea.

Grupa pregătitoare finalizează dezvoltarea psihică a copilului, mai ales în ceea ce privesc procesele psihice de cunoaştere, atât a copiilor care au parcurs întreg ciclul preşcolar, cât şi a celor care frecventează doar anul pregătitor.

Includerea copilului în activitatea din grupa pregătitoare concură la antrenarea şi stimularea abilităţii de a-şi concentra atenţia timp mai îndelungat, de a-şi media procesele perceptive şi mnezice prin acte de gândire, de a-şi forma unele structuri operaţionale, implicate în demersul de asociere, comparare şi integrare a informaţiilor în formaţiuni semantice mai lungi.

Făcând trecerea către ocupaţiile şcolare, grupa pregătitoare oferă numeroase prilejuri de grupare a factorilor motivaţionali în jurul unor structuri de interese, preponderent cognitive, care pot deveni, în şcoală, sursă generatoare de impulsuri intrinseci pentru învăţare.

CAPITOLUL I

EDUCAŢIA LA GRUPA REGĂTITOARE

I. 1. CONSIDERAŢII GENERALE

Gradiniţa reprezintă o lume nouă şi fascinantă pentru cei mai mulţi dintre copii, fiind un moment important în viaţa lor. Integrarea într-un colectiv bine definit, lucrul cu o persoana străina şi dezvoltarea unor abilităţi noi sunt lucruri pe care le presupune gradiniţa pentru un copil.

Mediul social acţioneaza asupra individului în sensul modelării personalităţii sale prin componentele educaţionale: iniţial familia apoi grădiniţa, care continuă şi îmbogăţeşte conţinutul educativ. Avându-se în vedere faptul ca preşcolaritatea cuprinde cea mai importantă experienţă socioeducaţionala din viaţa unei persoane, aşa cum se afirma tot mai des în studiile de specialitate, potenţialul formativ al acestei vârste poate fi valorificat cu succes în procesul educativ desfăşurat în cadrul grădiniţei.

Pregătirea copiilor pentru şcoală este o temă care a fost şi rămâne incitativă pentru educatoare, învăţătoare şi psihologi. Cercetările arată clar că până la 4/5 ani copilul îşi dezvoltă 40 % capacităţile intectuale, pe care urmează să le atingă la maturitate. Preşcolaritatea este apreciată ca fiind ,,vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane”,

problematica pregătirii pentru un debut scolar optim vizează o varietate de aspecte de conţinut, se referă la aspecte ale realizării obiectivelor prevăzute în programa instructiv-educativă din grădiniţă, şi alţi factori care contribuie la realizarea ei, ca părinţi, scoală, comunitate.

Noţiunea de “pregătire“ echivalează cu noţiunea de ,,dezvoltare” a copilului,

viitor şcolar, sub aspectul dezvoltării intelectuale, motivaţionale, afectiv - voluţionale, pe care îl reclamă învăţătura.

Varietatea activităţilor instructiv educative din grădiniţă oferă un cadru potrivit pregătirii corecte pentru adaptarea şcolară şi pentru formarea atitudinii de şcolaritate. În munca cu preşcolarii se folosesc o serie de mijloace educative, ponderea principală fiind jocul şi învăţătura, primul dominând fără echivoc, al doilea fiind un atribut de neînlăturat al primului. Jocul, procesul natural, prin care copilul învaţă, nu oboseşte sau cu greu generează oboseală, crează confort şi bună dispoziţie, nu produce efecte neplăcute, penibile dacă se organizează aşa cum trebuie.

Copilul mic vine la grădiniţă, adesea la 5/6 ani, şi nici a se juca nu ştie. Educatoarea de la grupa mică, şi nu numai, are menirea de a crea un mediu educaţional propice pentru o stimulare corectă a învăţării. Perioada preşcolară imprimă cele mai profunde, durabile şi fructuase amprente asupra individualităţii copilului. Sub influenţa factorilor ambientali are loc expansiunea potenţialului creator al copilului , răsar mlădiţele ,,eului”cognitiv-afectiv-acţional, se constituie şi se consolidează trăsăturile de personalitate.