Rolul programelor de consiliere în asigurarea parteneriatului școală-familie

Daca lumea devine din ce in ce mai complexa dar si mai problematica si contradictorie, educatia este chemata sa raspunda din ce in ce mai adecvat acestor transformari, mai mult sa le anticipeze si sa pregateasca subiectii educationali pentru asimilarea lor in mod activ si creator.

In trecut misiunea educatiei nu implica si dimensiunea consilierii subiectilor educationali cu privire la efectele negative ale transformarilor sociale asupra persoanei sau grupului datorita caracterului politic. Orientarea scolara si profesionala avea, ca intregul invatamant un caracter politic, formal, fiind centrata pe infaptuirea directivelor politice, mai mult pe uniformizarea personalitatilor decat pe individualizarea si valorizarea maximala a creativitatii individuale si de grup.

Astazi educatia isi descopera in mod necesar si dimensiunea sa de consiliere in interactiune cu cea de informare si formare a personalitatii umane, cu cea de mediere a transformarilor sociale, cu cea de gestionare si solutionare a problematicii educationale.

Planurile cadru ale invatamantului romanesc dupa 1995 au introdus o noua disciplina scolara ,,Consiliere si Orientare", incepand de la clasa I pana la clasa a XII-a. Desi in felul acesta scoala raspundea in mod adecvat si practic nevoilor sociale de consiliere printr-o noua disciplina de invatamant, aceasta fiind inclusa in ceea ce se numeste curriculum in unele scoli, iar in altele s-a renuntat la ea sau au asimilat-o cu dirigentia.

Consilierea educationala reprezinta procesul de orientare, invatare care se adreseaza subiectilor educationali (elevilor), ca si partenerilor educationali ai acestora (parinti, profesori) cu scopul abilitarii acestora cu cele mai eficiente metode, tehnici si procedee de gestionare si rezolvare a problemelor lor educationale. Problema educationala este o situatie educationala dificila pentru subiectul care se adreseaza consilierului (educational) avand caracteristici cognitive (neclaritate, ceata psihologica, ambiguitate), afective (tensiune, nemultumire, neliniste), volitive (indecizie, indoiala) conducand spre blocajul comportamental (subiectul nu poate rezolva singur problema), ca urmare el se adreseaza unui specialist consilierul educational care sa-l ajute sa rezolve aceasta situatie dificila.

Lucrarea de fata prezinta in partea teoretica o sinteza asupra mediul familial si valoarea lui educativa, parteneriatului scoala - familie, consilierii educationala, psihopedagogica, a programelor de consiliere si in partea de cercetare un proiect de parteneriat scoala - familie in vederea cresterii performantelor procesului de educatie a copiilor.

Una dintre cele mai importante conditii ale cresterii eficientei activitatii educative desfasurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unitati de actiune a tuturor factorilor educativi: scoala, familia etc.

Relatia scoala - familie a avut intotdeauna un rol deosebit de important in evolutia sociala, psihica, intelectuala a beneficiarului educatiei (elevului). In context istoric familia a inregistrat modificari la nivelul status-rolurilor, acest lucru avand implicatii directe si imediate asupra evolutiei scolare a elevului.

Scoala si familia sunt doua institutii care au nevoie una de alta, ele trebuie sa (re)gaseasca fagasul colaborarii autentice bazata pe incredere si respect reciproc, pe iubirea fata de copil, sa faca loc unei relatii deschise, permeabile, favorizante schimbului si comunicarii de idei prin programele de consiliere in parteneriatele scoala-familie.

Programele de consiliere in/si parteneriatele scoala-familie sunt utile elevilor deoarece le ofera acestora informatii, le formeaza deprinderi si le dezvolta experienta necesara identificarii unui mod optimist si realist de a-si construi existenta. Acestia vor dobandi o imagine de sine mai buna, vor stabili relatii bune cu ceilalti si vor inregistra un randament sporit in activitatea scolara. Rolul consilierii este unul proactiv, ce presupune prevenirea situatiilor de criza personala si educationala a elevilor.

Demersul teoretic si de cercetare al lucrarii converge catre confirmarea ideii care reprezinta elementul catalizator al intregii abordari unde familia este factorul determinant in favorizarea fenomenului de educatie scolara.

Educatia parintilor este necesara atat pentru rolul sau in cresterea si educarea copiilor, cat si pentru democratizarea educatiei prin pregatirea acestora pentru a participa la deciziile privind educatia copiilor, succesul reformei invatamantului depinzand si de institutionalizarea unor forme democratice ale acestei participari. Din perspectiva educatiei permanente, educatia parintilor constituie si o cale de emancipare spirituala si sociala a adultilor, facilitand dezvoltarea resurselor umane prin educatie.

Deoarece educatia parintilor (a adultilor in general) nu poate lua caracter de obligativitate se impune realizarea ofertei educationale in conditii liberale, de alegere de catre parinti a continuturilor si metodelor, a locului si timpului de invatare. Acestea solicita cunoasterea si adaptarea formelor pentru care se opteaza, la nevoile specifice de educatie ale parintilor.

Se impune, astfel, sensibilizarea, informarea si formarea, inclusiv perfectionarea continua a cadrelor didactice privind problema educatiei parintilor, prin relevarea unor aspecte teoretice si metodologice pentru realizarea eficienta a parteneriatului scoala - familie.

CAP. 1 MEDIUL FAMILIAL SI VALOAREA LUI EDUCATIVA

1.1Familia - concept

Cuvantul ,,familie" isi are originea din latinescul famulus care semnifica in sens larg: supus, ascultator, iar in sens restrans: sluga, rob, slujitor.

Definirea familiei reprezinta pentru specialistii domeniului social o provocare din ce in ce mai mare, datorita faptului ca aceasta, de-a lungul timpului, a suferit multe schimbari, mai ales in a doua jumatate a secolului XX. Specialistii au evidentiat, mai multe definitii ale familiei in functie de caracteristicile care ii erau specifice in anumite perioade socio-culturale.

Astfel, familia este ,,o forma de comunitate umana ale carei relatii intre membrii sai (relatii de esenta natural-biologica, spiritual-afectiva si moral-juridica) permit continuitatea speciei umane si evolutia societatii"[1].

Un alt mod de definire al familiei este de ,,grup social, realizat prin casatorie, cuprinzand oameni care traiesc impreuna, cu o gospodarie comuna, care sunt legati prin anumite relatii natural-biologice, psihice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul in fata societatii" [2].

Dictionarul de filosofie defineste familia ca fiind ,,forma primara de comunitate umana care cuprinde un grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire" [3], in timp ce, dictionarul Unesco defineste familia ca ,,forma de comunitate umana, intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic, spiritual". [3]

M. Spanu este de parere ca familia reprezinta acea ,,entitate culturala, sociala, economica, care garanteaza satisfacerea necesitatilor si implinirea aspiratiilor membrilor sai, asigurand securitatea emotionala, sexuala, economica" [4].

Constitutia Romaniei specifica in articolul 44 (1) : ,,Familia desemneaza in sens larg un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii. In sens restrans este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si din copiii acestuia".

Pentru notiunea de familie, limba ebraica, biblica foloseste termenul de ,,baith" [5], ce are in vedere atat casa ce-i adaposteste pe membrii unei familii, cat si pe membrii si descendentii unei familii.

Adina Baran-Pescaru [6] ofera o definitie familiei, pe care nu o considera foarte utila sau satisfacatoare, dar realista: ,,familia este un grup social, care poate sau nu sa include adulti de ambele sexe (de exemplu, familiile cu un singur parinte), poate sau nu poate include unul sau mai multi copii (de exemplu, cuplurile fara copii), care pot sau nu sa fie nascuti din casatoria lor (de exemplu, copiii adoptati sau copiii unui partener dintr-o casnicie anterioara).