Stimularea Creativității Elevilor cu Deficiență Mintală Prin Utilizarea Strategiilor Didactice Interactive

Domeniu: Pedagogie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 62 în total

Cuvinte : 22403

Mărime: 540.96KB (arhivat)

Publicat de: Ovi O.

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. CREATIVITATEA - DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI ASPECTE SPECIFICE 6
1.1. Delimitări conceptuale 6
1.2. Structura creativității 8
1.2.1. Produsul creator 8
1.2.2. Procesul de creație 9
1.2.3. Personalitatea creatoare 10
1.3. Funcțiile creativității 11
1.3.1. Funcția socială a creativității 11
1.3.2. Funcția psihologică a creativității 11
1.3.3. Funcția pedagogică a creativității 12
1.4. Factorii creativității 12
1.4.1. Factorii cognitivi operaționali (intelectuali) 12
1.4.2. Factorii de personalitate 13
1.4.3. Factorii sociali 13
1.5. Rolul școlii în dezvoltarea creativității elevilor 13
1.6. Factorii care blochează creativitatea și activismul elevilor în școală 14
1.7. Profilul elevului activ și creativ 16
CAPITOLUL II. SPECIFICUL DEZVOLTĂRII PSIHOFIZICE LA COPIII DEFICIENȚI MINTALI 18
2.1. Deficiența mintală 18
2.2. Etiologia deficienței mintale 20
2.3. Factorii ereditari - genetici 22
2.3.1. Aberațiile cromozomiale 22
2.3.2. Aberațiile genetice 23
2.4. Factorii exogeni (non - genetici) 23
2.4.1. Factorii prenatali 23
2.4.2. Factorii perinatali 24
2.4.3. Factorii postnatali 24
2.5. Factorii psihogeni (psihosociali) 25
2.6. Caracteristici ale evoluției psihice și fizice la deficiența mintală 25
2.7. Tipologia deficiențelor mintale 27
2.7.1. Intelectul de limită 27
2.7.2. Deficiența mintală de gradul I 28
2.8. Atitudinea față de învățare a elevilor cu cerințe educative speciale 30
2.9. Releția între succes / eșec și atitudinea față de învățare 31
2.10. Strategii didactice interactive - caracteristici, metode, practici eficiente 32
2.10.1. Învățarea interactiv-creativă 32
2.10.2. Strategii didactice interactive bazate pe învățarea prin colaborare și cooperare 34
2.10.2.1. Principiile învățării prin cooperare 34
2.10.2.2. Strategii de grupare a elevilor 35
2.10.3. Metode și tehnici interactive de grup 37
CAPITOLUL III. CERCETAREA PEDAGOGICĂ 40
3.1. Obiectivele și ipotezele cercetării 40
3.2. Desfășurarea în timp și spațiu a cercetării 42
3.3. Metodele folosite în cercetare 42
3.4. Programul de intervenție educațională 45
3.4.1. Mărimi fizice 45
3.4.2. Folosirea metodei „Știu - Vreau să știu - Am învățat’’ 46
3.4.2.1. Etapa „Știu” 47
3.4.2.2. Etapa „Vreau să știu” 47
3.4.2.3. Etapa „Am învățat” 48
3.4.3. Fenomene termice. Încălzirea și răcirea 49
3.4.4. Fenomene optice. Sa descoperim transparența unui corp 50
3.4.5. Realizarea proiectului „Aeroportul” 51
3.5. Testele aplicate și rezultatele obținute 51
3.5.1. Compararea rezultatelor obținute la cele trei testări 52
3.5.2. Interpretarea rezultatelor obținute 53
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 56
ANEXA NR. 1 59
ANEXA NR. 2 60
ANEXA NR. 3 60
ANEXA NR. 3 61
BIBLIOGRAFIE 62

Extras din licență

INTRODUCERE

Școlaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde o importantă experiență educațională din viața unei persoane. Pe parcursul ei se înregistrează ritmuri pregnante în dezvoltarea individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.

Creativitatea constituie tot mai mult una din implicațiile umane esențiale ale culturii și civilizației contemporane, ale oricărui progres social. Ea reprezintă una din cele mai importante valori umane, sociale și educaționale. Ca sistem de potențialități umane apte să contribuie la generarea noului în diversele lui ipostaze, creativitatea angajează cele mai nobile virtuți ale omului, tinzând spre împlinire și universalizare umană, prin desăvârșire și autorealizare social - valorică.

Creativitate nu înseamnă numai capacitatea de a realiza produse originale, noi. În învățământ, nu se pune problema de a forma creatori de valori originale, cât e vorba de a forma și cultiva trăsături care vor permite manifestări creatoare; inițiativa, perseverența în căutarea de soluții, curiozitate, originalitate în punctele de vedere afirmate etc.

Astăzi, se impune ca profesorii să fie receptivi la inovații în toate domeniile, să participe activ la modernizarea conținuturilor și metodelor procesului instructiv-educativ, să formeze deprinderi și aptitudini de învățare, spiritul de observație și o gândire creatoare a elevilor.

La copiii școlari, procesul creativ este o unitate dinamică ce se caracterizează mai degrabă prin spontaneitate și intuiție decât printr-o serie de tehnici logice de rezolvare a problemelor. Acest caracter al creativității infantile ne duce cu gândul la orice metodă de creativitate, care cere ignorarea deliberată a spiritului critic, respectiv a cenzurii conștiente bazate pe cunoașterea dificultăților. Copiii efectuează un brainstorming firesc, spontan, „fac proză fără să știe”. Animismul (atribuirea de însușiri omenești obiectelor fizice) gândirii infantile, interferența firească a umanului cu lumea animală sau cu lumea neînsuflețită îl apropie pe copil, pe de altă parte, de ideea fundamentală a sinecticii (creație în grup), care promovează în găsirea soluțiilor originale identificarea imaginară cu animale sau lucruri.

Creativitatea este educabilă la vârsta școlară în condițiile în care profesorul este preocupat pentru crearea unui climat corespunzător, propunându-și să utilizeze metode active, să realizeze corelații interdisciplinare, să promoveze manifestarea liberă a copiilor și să stimuleze potențialul creator al fiecărui copil.

Învățarea interactiv - creativă este un proces evolutiv, care are la bază receptivitatea față de experiențele noi, căutate și rezolvate prin explorare, deducție, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare, punând accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri și solicitând o profundă implicare intelectuală, psihomotorie, afectivă și volițională.

În cadrul învățării interactiv - creative, elevul descoperă, imaginează, construiește și redefinește sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalități și solicitând procesele psihice superioare de gândire și creație. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale și colective, a interacțiunii educatului cu ceilalți, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea noului.

Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. Activ este copilul care depune efort de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărului.

În procesul educativ cu copii cu cerințe educative speciale (CES), cercetările au arătat că aspectul cel mai dificil in activitatea educativă este să-i determini să vrea să învețe și să-i faci să persiste în efortul lor atunci când se confruntă cu dificultăți. Atitudinea deficienților mintali față de învățătură este una constant negativă, mai mult sau mai puțin selectivă față de o anumită activitate, manifestată în: pasivitate, non-implicare (evitare), opozabilitate - negativism.

La copiii cu cerințe educative speciale, motivația activității intelectuale este slabă, volumul intereselor intelectuale este mic, ceea ce determină ca interesele intelectuale să fie puțin diversificate și prezintă o mare instabilitate. De aceea confecționarea dispozitivelor didactice artizanale de către elevii cu cerințe educative speciale sub îndrumarea profesorului contribuie la:

- formarea și dezvoltarea abilităților experimentale, practice ale elevilor;

- educarea creativității elevilor;

- însușirea prin observare directă a unor cunoștințe științifice corecte;

- aplicarea practică a cunoștințelor și validarea lor;

- stimularea interesului elevilor pentru studiul.

În practica didactică construirea dispozitivelor artizanale destinate dezvoltării abilităților practice contribuie la dezvoltarea unor abilități, competențe cognitive și practic aplicative, respectiv la dezvoltarea abilității de rezolvare de probleme și muncă în echipă.