Studiu comparativ - Metode de evaluare clasice versus metode de evaluare alternative

Prezenta lucrare se încadrează într-o temă deosebit de importantă pentru fenomenul educațional, evaluarea, componentă fundamentală a procesului instructiv-educativ, alături de predare și de învățare.

Am ales această temă deoarece evaluarea școlară este un domeiu des abordat la noi în țară. Metodele de evaluare au fost și sunt des dezbătute de marii pedagogi în cărțile de specialitate.

Din cele mai vechi timpuri s-a extins, tot mai mult sistemul metodelor de evaluare folosite de către cadrele didactice la clasă și s-a vorbit despre complementaritatea metodelor clasice cu altele noi, alternative. Astfel, este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la cele tradiţionale a căror prezenţă domină. Metodele alternative reprezintă instrumente ce îmbogăţesc practica evaluativă evitând monotonia şi rutina. Portofoliul, proiectul, autoevaluarea, investigaţia și observarea sistematică a comportamentului elevilor sunt instrumente importante de evaluare, care reprezintă în primul rând sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează învăţare.

Pentru ca evaluarea să reprezinte cu adevărat un element din triunghiul educațional (predare-învățare-evaluare), au fost identificate metode de evaluare, atât clasice, cât și alternative, care sunt sugestive, optime și eficiente pentru verificarea nivelului competențelor dobândite de elevii din învățământul primar.

În prima parte a lucrării (partea teoretică) sunt prezentate trei capitole.

În cadrul primului capitol sunt detaliate aspecte generale ale evaluării, sunt precizate și definite operațiile evaluării, precum și tipurile de evaluare.

Capitolul doi prezintă metode clasice de evaluare: definirea conceptului de metodă, clasificarea metodelor clasice, definirea probelor orale, scrise și practice și enumerarea avantajelor și dezavantajelor acestor metode de evaluare.

Capitolul trei prezintă principalele metode alternative de evaluare utilizate în învățământul primar. Sunt definite metodele alternative de evaluare (portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluare și observarea sistematică a comportamentului elevilor), iar în încheierea capitolului sunt enumerate câteva avantaje și limite ale utilizării metodelor alternative de evaluare în învățământul primar.

În partea a două a lucrării (metodologia cercetării) s-a realizat un demers investigativ cu privire la metode clasice de evaluare versus metode alternative de evaluare. Scopul cercetării este determinarea metodelor de evaluare utilizate în învățământul primar din mediul urban și rural. În baza acestui scop, s-au formulat trei ipoteze conform cărora s-a urmărit utilizarea metodelor clasice de evaluare versus metodelor alternative de evaluare din mediul urban și mediul rural. Pe parcursul cercetării, s-au urmărit următoarele obiective:

1.Determinarea metodelor de evaluare utilizate în mediul urban;

2.Determinarea metodelor de evaluare utilizate în mediul rural;

3.Compararea metodelor de evaluare utilizate în mediul urban și a celor utilizate în mediul rural.

În atingerea acestui scop au fost concepute două chestionare: unul pentru cadrele didactice din învățământul primar (vezi Anexa 1) și unul pentru elevii din clasele a IV-a (vezi Anexa 2). De asemenea, instrumentele de lucru au fost aplicate atât în mediul urban, cât și în mediul rural.

În urma analizării și interpretării datelor obținute, în urma aplicării instrumentului de lucru s-a constatat că metodele clasice de evaluare sunt utilizate mai des în ambele medii de proveniență, iar metodele alternative de evaluare sunt folosite mai des în mediul urban decât în mediul rural.

În încheierea lucrării sunt menționate concluziile și recomandările lucrării realizate în urma cercetării.

Lucrarea de față prezintă realizarea unui studiu comparativ în ceea ce privește metodele clasice de evaluare și metodele alternative de evaluare.

PARTEA I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL 1

EVALUARE - DEFINIȚII, ROL, OPERAȚII, STRATEGII

1.1.Definițiile și caracteristicile evaluării educaționale

„Învățăm pentru viață, nu pentru școală”(Seneca)

În ultimii ani, conceptul de evaluare reprezintă o problemă care a fost abordată de nenumărate ori atât de pedagogi, cât și de psihologi.

„Conform Legii Educației Naționale (Legea 1/2011), scopul evaluării este acela de a orienta și de a optimiza învățarea. Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naționale de evaluare pentru fiecare disciplină de studiu. Rezultatele evaluării se exprimă, prin calificative, în învățământul primar.” (Legea Educației Naționale, art.71, p.26)

Evaluarea vizează eficienţa învăţământului din punct de vedere al raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de elevi în activitatea de predare-învăţare. Aceasta se realizează de către învățător utilizând strategii didactice adecvate. Tot cadrul didactic este acela care ghidează elevul în predare, în învățare și în evaluare. El este cel care alege ce va preda, ce vor învăța elevii și mai ales cum vor fi evaluați aceștia.

Evaluarea școlară, are în atenție, în primul rând, elevii. Urmărește în ce măsură elevii au realizat obiectivele propuse în cadrul procesului didactic.

Există foarte multe definiţii ale noţiunii de evaluare, încât o încercare de a le prezenta măcar pe cele mai cunoscute sau şi mai mult, de a le clasifica pe toate ar depăşi cu mult spaţiul acestei lucrări.

Pentru definirea conceptului de evaluare Constantin Cucoș citează mai mulți teoreticieni:

„Gérard Scallon de pildă, distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul a evalua:

A) a concepe o procedură de evaluare;

B) a face practic o evaluare;

C) a exprima o evaluare.” (Scallon, G., 1988, apud Cucoș, C., 2008, p.23)

A concepe o procedură de evaluare se referă la crearea unui instrument potrivit pentru evaluarea care urmează să se desfășoare. A face practic o evaluare face referire la punerea în practică a instrumentelor alese, la evaluarea propriu-zisă. Iar a exprima o evaluare presupune explicarea a ceea ce se dorește să se evalueze.