Utilizarea metodelor activ participative în contextul predării semnelor de ortografie și punctuație în învățământul primar

REZUMAT

Această lucrare are ca temă „Utilizarea metodelor activ participative în contextul predării semnelor de ortografie şi punctuaţie în învăţământul primar”.

Lucrarea este structurată în două părţi. Prima parte, teoretică, fundamentează cea de-a doua parte, de cercetare pedagogică.

Partea teoretică este reprezentată de trei capitole, în care am tratat rolul semnelor de ortografie şi punctuaţie, particularităţile limbajului şi ale creativităţii şcolarului în învăţământul primar şi strategiile didactice interactive de predare şi învăţare, caracteristici, metode şi practici eficiente de predare şi învăţare.

În partea de cercetare pedagogică am propus un demers investigativ-experimental, derulat pe durata unui an şcolar, respectiv, pe durata clasei a IV-a.

Demersul vizează investigarea în vederea determinării nivelului de dezvoltare a creativităţii şi limbajului elevilor şi experimentarea unor metode şi tehnici interactive de predare, prin care să se stimuleze creativitatea elevilor.

Ipoteza de lucru urmărită de-a lungul cercetării propuse a fost: „Utilizând sistematic strategiile didactice interactive, vom înregistra un salt calitativ la nivelul creativităţii şi limbajului elevilor”.

În cercetarea propusă am stabilit o probă scrisă (test) pentru etapa constatativă, în vederea măsurării, aprecierii nivelului de dezvoltare al creativităţii elevilor, a nivelului limbajului, a capacităţii de comunicare scrisă a elevilor, a capacităţii de a explora un text, de a aplica normele ortografice şi de punctuaţie în scriere.

În etapa constatativă şi în etapa postexperimentală, pentru a evidenţia schimbările produse în urma etapei formative am folosit un chestionar ce cuprinde douăsprezece întrebări închise, dihotomice.

În etapa formativă se vor folosi mai multe metode interactive bazate pe munca în grupuri mici diferite, fişe de lucru, diferite seturi de exerciţii, teme de lucru pentru acasă.

Pentru etapa de control am conceput o probă scrisă (test), la am ţinut cont de faptul că experimentul propus se desfăşoară pe durata clasei a IV-a, a unui an şcolar, urmărind să vedem dacă s-a realizat un progres la nivelul achiziţiilor elevilor.

În finalul lucrării am prezentat sugestii metodice şi am formulat concluziile.

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

Şcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde o importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei se înregistrează ritmuri pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.

Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active.

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de munca independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de munca interdependentă. Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective. Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinuta de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă . Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determina identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.