Anxietatea Socială

Introducere

Lucrarea de faţă prezintă sinteza unor investigaţii prezentate în literatura de specialitate vizând problematica anxietăţii sociale, a factorilor care stau la baza acesteia precum şi a teoriilor explicative. Lucrarea continuă cu rezultatele unei cercetări personale, prin intermediul căreia s-a urmărit stabilirea felul în care genul influenţează anxietatea socială. Totodată lucrarea prezintă şi rezultatele unui studiu experimental, în care s-au manipulat expectanţele persoanelor în ceea ce priveşte o viitoare evaluare a interacţiunilor cu ceilalţi.

Lucrarea de faţă se înscrie în domeniul psihologiei sociale, întrucât studiază interacţiunile dintre persoane şi felul în care percep aceste interacţiuni.

Am ales această temă, deoarece consider că în viaţa noastră de zi cu zi tot mai multe persoane suferă de această problemă, care dacă nu este tratată cu importanţa care i se cuvine poate afecta buna desfăşurare a vieţii indivizilor.

Omul de rând din societatea noastră este prea puţin conştient de importanţa pe care o are anxietatea în viaţa noastră. Anumite elemente ale afectului sunt insuportabile pentru individ. Unul dintre acestea este senzaţia de neputinţă. În faţa unui pericol anxiosul se simte disperat, ceea ce este insuportabil pentru acele persone, pentru care puterea, superioritatea, ideea de a stăpâni situaţia este un ideal prevalent. Această reacţie ei o resimt ca pe o demonstraţie de slăbiciune sau laşitate.

Un alt aliment al anxietăţii este aparenta ei iraţionalitate. Este de neîndurat pentru că se simt în pericol fiind înghiţiţi de forţe iraţionale contrastante, ei care s-au antrenat pentru a exercita asupra lor un strict control intelectual.

Ultimul element al anxietăţii este avertismentul că ceva în noi este dereglat. Cu cât mai disperată este persoana, cu atât mai mult se simte prinsă în plasa încâlcită a fricii sale şi a mecanismului de apărare şi cu atât mai mult se agaţă de iluzia sa că are dreptate şi că este perfectă în toate, respingând instinctiv orice insinuare că ceva este în neregulă cu sine şi că este nevoie de o schimbare.

A te teme de privirea celorlalţi, a te simţi inferior şi a evita situaţiile care intimidează sunt cele care-şi au originea în concepţiile perfecţioniste asupra existenţei. Anxietatea socială stânjeneşte viaţa a milioane de indivizi care trăiesc cu spaima de a se trezi expuşi privirii celorlalţi, îşi programează existenţa în aşa fel încât să evite o asemenea eventualitate şi sfârşesc foarte frecvent prin a rămâne izolaţi şi în depresie.

Persoanele având acest tip de anxietate se tem tot atât de mult de părerea negativă a celorlalţi, cât şi de criticile pe care aceştia le pot exprima cu voce tare. Ele au foarte adesea un sentiment de inferioritate şi de umilinţă.

Anxietatea socială, o afecţiune care, potrivit studiilor psihologice de specialitate, este rareori cercetată, diagnosticată şi tratată, deşi este una dintre cele mai predominante şi invalidante dereglări mintale ale copilăriei şi adolescenţei.

Deşi cercetătorii nu ştiu care este cauza exactă a apariţiei anxietăţii sociale sau dacă stresul vieţii de zi cu zi şi impactul evenimentelor tragice pot avea un rol semnificativ în declanşarea ei, această dereglare mintală determină persoanele să îşi dezvolte un ciclu vicios de gânduri, sentimente şi emoţii negative, precum şi un comportament prin care încearcă să evite contactul cu ceilalţi oameni, izolîndu-se.

Aflaţi în situaţii sociale pe care le percep ca ameninţătoare din punct de vedere personal, se simt extrem de inconfortabil. Acest inconfort poate merge pînă la simptome fizice, de tipul: ameţeală, palpitaţii ale inimii, stomac deranjat, tremuratul mâinilor, roşeală a feţei sau tensiune musculară.

Lucrarea este organizată în patru capitole. Primele două capitole abordează o serie de probleme teoretice, legate de: descrierea acestei tulburări din mai multe perspective, distincţia dintre anxietatea văzută ca stare şi anxietatea văzută ca trăsătură şi anxietatea la copii. Am făcut o încercare scurtă a terapiilor celor mai cunoscute incluzînd teoriile etiologice şi terapeutice, privind problema ce mă interesează. În continuare am încercat o prezentare a teoriilor explicative privind anxietatea socială.

În cea de-a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia utilizată, precum şi rezultatele unei cercetări privind anxietatea socială printre elevii de liceu.