Aspecte Teoretice și Metodologice ale Activității Comandantului Pentru Dezvoltarea Creativității în Acțiunile de Luptă

Pretutindeni în lumea dezvoltată este acceptat faptul că în vederea obţinerii unor rezultate satisfăcătoare a acţiunilor umane un rol deosebit îl joacă calităţile intelectuale şi creative ale factorului uman. De aceea şi în domeniul militar se pune un accent deosebit pe identificarea şi dezvoltarea acestor calităţi.

Prin elaborarea acestei lucrări mi-am propus să scot în evidenţă şi să accentuez acele aspecte teoretice şi metodologice ale activităţii comandantului în vederea dezvoltării spiritului creator şi formarea competenţelor necesare în această privinţă.

Un militar care corespunde necesităţilor actuale ale unei armate moderne trebuie să fie foarte bine antrenat şi educat, astfel încât să dispună de cunoştinţe şi informaţii utile, de deprinderi, atitudini şi modalităţi creative optime de răspuns la solicitările acţiunilor de luptă, care să-l facă mai puţin vulnerabil în situaţiile limită şi să adopte tot timpul o atitudine pozitivă faţă de dezvoltarea acestor calităţi intelectuale.

Noile condiţii ale luptei armate necesită existenţa unui mediu deschis spre creativitate în toate domeniile acestei instituţii pe care o reprezintă armata. Este o nevoie pe care trebuie să o luăm serios în seamă şi, să facem tot ceea ce se poate pentru implementarea ei. Necesitatea cultivării creativităţii este de mare importanţă în domeniile: conducere, organizarea luptei, educaţie.

De asemenea, trebuie să implementăm această nevoie de creativitate şi în ceea ce priveşte noile acţiuni de luptă specifice luptei moderne, precum şi, în ceea ce priveşte posibilităţile de acţiune de protecţie împotriva acestora. Toate aceste probleme trebuiesc avute în vedere la fundamentarea teoretică a analizelor şi deciziilor.

Formarea omului după modelul militarului modern este un proces complex, la care, alături de condiţiile materiale, ansamblul relaţiilor sociale şi mediul cultural, o contribuţie de seamă trebuie să o aducă procesul instructiv-educativ militar în ansamblul său, realizat în principal de către comandant.

În îndeplinirea acestui deziderat comandantul îşi exercită în principal competenţa de educator. Pentru a obţine rezultatele scontate el trebuie să realizeze o temeinică cunoaştere a posibilităţilor de implementare a acestor calităţi intelectuale, să le dezvolte şi să cunoască metodica formării acestora, având la baza demersurilor sale fundamente ştiinţifice. Pentru a realiza cu succes aceste obiective comandantul trebuie să uzeze din plin de aceste fundamente. Acestea sunt prezentate în lucrarea de faţă.

În începutul acestei lucrări consider că este necesar să conturez aspectele caracteristice termenului de creativitate, evidenţiind modul de manifestare al acesteia.

Cunoscând faptul că acţiunea militară se realizează într-un cadru organizaţional cu trăsături cu totul particulare, am considerat necesarã evidenţierea caracteristicilor acestui mediu şi modului de elaborare a deciziilor în vederea realizării unei atitudini creative. Aceasta este detaliată în capitolul 2.

Pentru a stimula procesul educativ şi a-l adopta unor modalităţi generatoare de idei creatoare, comandantul trebuie să cunoască modul de realizare al acestei cerinţe. Ceea ce trebuie să ştie comandantul pentru realizarea unui mediu propice dezvoltării creativităţii este prezentat în capitolul 3.

Ivirea unor noi necesităţi în ceea ce priveşte pregătirea intelectuală (încât să sporească posibilităţile creative) impune regândirea concepţiei de educare şi remodelarea modalitãţilor şi mijloacelor educaţionale în armată. Cerinţele necesare realizării unor calităţi intelectuale şi creative ale viitorilor ofiţeri sunt tratate în ultimul capitol.