Cadrul violenței școlare în România - școala între instanță de educare și mediu favorizant pentru violență

I INTRODUCERE

Violenţa în şcoli este un fenomen care frământă toate societăţile şi se produce la toate şcolile de diferite niveluri, spectrul ei este extrem de larg manifestându-se pe scară largă în relaţia elevi-elevi până la profesori-elevi.

Conform unui studiu internaţional efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 37 de ţări, România este nominalizată pe primele locuri la violenţa în şcoli.

Potrivit altor studii, prevalenţa acestui fenomen o reprezintă actele de huliganism care se produc cel puţin o dată pe săptămâna. De exemplu, un studiu israelian a arătat că aproape o treime din elevii care frecventează şcoli elementare şi licee şi aproape un sfert din studenţii aflaţi în unităţile superioare de învăţământ consideră violenţa ca fiind o mare problemă în şcolile în care învaţă. Cercetătorii au semnalat diferenţe între modurile în care se manifestă aceste comportamente deviante în cele 37 de ţări dar care sunt greu de explicat.

Pe de-o parte, fenomenul nu este legat de rata criminalităţii, a divorţurilor sau de procentul minorităţilor etnice. Dar, pe de alta parte, aceste situaţii sunt în conexiune cu indicatorii sociali, cum ar fi privările economice, vârsta, calitatea sistemului şcolar etc.

De obicei, profilul psihologic al celor care suportă acte de cruzime din partea colegilor este următorul: tinerii anxioşi, fără protecţie, persoanele sensibile, tăcute, care nu au nici măcar un prieten bun în şcoală. Totuşi elevii agresivi îşi manifestă deseori furia şi asupra profesorilor sau părinţilor.

Peste jumătate din profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru securitatea lor sau a altor elevi. În cealaltă parte a balanţei se află Olanda, cu 7%. Studiile au demonstrat că cel puţin unul din patru elevi de clasele VII-VIII se teme să nu fie atacat sau să devină victima violenţei în şcoli. Cel mai mare procent din acest punct de vedere se întâlneşte în Ungaria (75%), la scor strâns aflându-se România.

Aproape 70% din elevii români se află în această situaţie, ducându-se cu teamă la ore. Pe locul trei în topul insecurităţii şcolare se află filipinezii (60%). Şcolile din Danemarca şi Singapore sunt cele mai sigure, deoarece, conform datelor, doar 6% din cursanţi se tem de acest lucru, respectiv 8%. Germania şi Statele Unite ale Americii se găsesc cu 22%, respectiv 26%. (Ioana Georgescu)

În prezenta lucrare voi prezenta cât mai realist cauzele ce pot genera comportamente deviante în şcoală, folosind atât partea teoretică a lucrării ce cuprinde teorii explicative, cât şi partea de cercetare prin intermediul chestionarului.

În primul capitol am tratat problema devianţei, privind tipurile de comportamente deviante, caracteristici ale acesteia, precum şi teorii explicative ale comportamentelor deviante. Însă, pentru a înţelege mai bine acest fenomen, a trebui să explic ce înseamnă un comportament conformist, care se supune normelor societăţii, şi să explic ce înseamnă normativitatea, care sunt normele la care noi trebuie să ne supuneam de-a lungul vieţii.

În al doilea capitol, expus explicarea fenomenului de violenţă, cauze acestui comportament violent, tipuri de violenţă şi am expus relaţia violenţă-agresivitate.

Următoarea etapă a presupus explicarea dezvoltării şi socializării copilului, instanţele de socializare unde am prezentat caracteristicile, impactul pe care îl au în viaţa copilului, precum şi carenţele din mediile de socializare, care pot duce la apariţia unui comportament deviant pe viitor.

De la primele capitole, după ce am stabilit nişte noţiuni de bază, şi caracteristicile generale ale fenomenelor de devianţă şi violenţă, am trecut la ceva mai specific, şi anume tema de cercetat: violenţa în şcoală. De asemenea am vorbit despre cauze ale acestui fenomen, sub ce forme se manifestă, şi mijloace de prevenire şi combatere a fenomenului de violenţă în şcoală. Tot aici am vorbit despre rolul asistentului social în şcoală, cum se poate el implica în diminuarea acestui fenomen.

În partea practică a lucrării, în urma aplicării şi interpretării chestionarelor cu privire la cauzele şi formelor violenţei în şcoală am expus grafic, cele mai importante cauze ale violenţei în şcoală, măsurile care ar trebui luate, precum şi formele de violenţă cel mai des întâlnite. Răspunsurile au fost interpretate comparativ: cele ale elevilor cu cele ale cadrelor didactice.

II DEVIANŢĂ ŞI CONFORMISM

„Mulţi oameni naufragiază în viaţă şi nu pentru că sunt răi, ci pentru că le-a lipsit grăuntele de prudenţă şi de stăpânire de sine într-un moment dat.” (Fr. W. Forster)

Este necesar să vorbim despre devianţă atunci când vorbim despre fenomenul de violenţă. Pentru a putea explica de ce oamenii „naufragiază” în anumite situaţii din viaţa lor, în ce mod se abat de la norme, reguli este nevoie să ştim care sunt factorii şi cadrul ce pot determina un astfel de comportament precum şi tipurile de abatere de la „normal”.

II.1 NORMATIVITATE

În cadrul Dicţionarului de Sociologie (1998, p.389) norma reprezintă „un model, regulă, prescripţie care reglează comportamentul indivizilor, grupurilor, organizaţiilor, colectivităţilolor.

Termenul de "normă" este explicat în Dicţionar de Sociologie (1973, p.178 ) ca "toate comportamentele conforme aşteptărilor unui anumit grup social”.

Normalitatea unei persoane, situaţii apare ca o măsură a respectării normelor, a constrângerilor şi prescripţiilor societăţii căreia îi aparţine persoana respectivă. Anormalitatea, comportamentul în afara normelor, provoacă efecte negative asupra lui. Respectarea normelor reprezintă o constrângere a societăţii asupra membrilor ei. Normele, aşadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui şi provin din obiceiurile, legile, tradiţiile unei societăţi sau grup social care îşi constrânge astfel membrii să adopte conduite şi comportamente care să corespundă aşteptărilor acelei societăţi sau grup social.