Comunicarea

INTRODUCERE

Actualitatea cercetării. La universitate uneori auzim cutare student care nu studiază, deoarece nu-i place profesorul respectiv sau materia respectivă. Motivaţia şi interesul pentru o disciplină o poate condiţiona şi relaţia de comunicare eficientă dintre student şi profesor.

Comunicarea este un proces deosebit de complex și important, de care depinde structura reușitelor, miracolelor sau dezastrelor naturale.

Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza organizării și evoluției sociale, influențînd raporturile pe verticală și orizontală între oameni, fiind considerată pe bune dreptate arma cea mai eficientă în dobîndirea succesului.

Comunicarea a fost dintodeauna un subiect frecvent abordat de literatura de specialitate avînd în vedere multitudinea laturilor sale și deosebitei valori pe care și-o atribue. Indiscutabil, în special, în activitatea didactică continuu se caută, se eloborează noi și noi metode, mai eficiente, mai perfecte pentru transmiterea mesajelor spre student. Printre savanții contemporani ce se preocupă de studierea acestor probleme se numără: Abric J., Ion-Ovidiu Pinisoara., Gidea R., Gidea D., Stog L., Caluschi M., Cucoş C, Potîng A., Commamond Gisele, Perreti D.A., Andrei Cosmovici, Axelord Alam, Jim Hlty etc.

Tema cercetării este importantă prin faptul că atenţionează atît studenții, cît și profesorii în scopul elucidării unor probleme apărute între aceștia. În cazul cînd studentul întîmpină unele dificultăți, bariere de comunicare (psihologice, fiziologice, sociologice, psiholingvistice), în învățarea materialului predat de cadrul didactic, el poate desprinde din prezenta lucrare anumite strategii cu ajutorul cărora ar putea face față situației. Deasemenea, studentul poate folosi diverse sugestii, recomandări din lucrare pentru a-și îmbunătăți reușita și a realiza succese cu un efort mai redus.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de comunicare în relația profesor-elev.

Scopul cercetării constă în determinarea influenței blocajelor de comunicare în relația profesor-elev.

Ipotezele :

I 1- presupunem că există o corelație între blocajele de comunicare și modul cum decurge relația profesor-elev.

I 2-presupunem că există o diferență semnificativă în manifestarea blocajelor de comunicare în anul I față de anul III.

Obiectivele cercetării:

O1 Analiza abordărilor teoretice ale comunicării, blocajelor de comunicare și relației profesor-elev;

O2 Delimitări conceptuale a comunicării, a particularităților de comunicare în relația profesor-elev;

O3 Elaborarea ipotezelor;

O4 Selectarea metodelor necesare cercetării;

O5 Identificarea eșantionului experimental;

O6 Aplicarea pe eșantionul supus cercetării a scalei de măsurare a blocajelor de comunicare;

O7 Formularea concluziilor generale în baza datelor obținute.

O8 Formularea recomandărilor cu privire la diminuarea blocajelor de comunicare în relația student- profesor.

Bazele metodologice ale cercetării au constituit-o:

a) Teoria învățării sociale a lui Bandura.

b) Teoria genetică cognitivă şi structurală – J.S.Bruner

c) Teoria operaţională a învăţării – P.I.Galperin

Metodele de cercetare:

1. Teoretice (analiza literaturii de specialitate)

2. Empirice (experiment de constatare, ancheta, testul psihologic)

3. Statistico-matematice (analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor, testul T, diagrama, histograma).

Etapele de cercetare:

ETAPA I – constituie analiza cadrului teoretic în domeniul psihologiei comunicarii.

ETAPA II – elaborarea şi desfăşurarea experimentului de constatare, interpretarea rezultatelor experimentului de constatare.

ETAPA III – formularea concluziilor şi recomandărilor

Structura cercetării: cuprinde preliminarii, trei capitole, concluzii generale, bibliografie şi anexe.

Capitolul 1. Abordări teoretice ale conceptului de comunicare

1.1. Comunicarea. Delimitări conceptuale

Conceptul de comunicare provine din ,,comunicus” (latină) – comun; vb.,,a comunica”-a face ceva în comun.

Prin urmare, procesul de comunicare constituie mecanismul ce face posibilă existența relațiilor umane, deci toate simbolurile spirituale și mijloacele care servesc la transpunerea în spațiu și totodată menținerea în timp a acestor relații. Ele cuprind expresia feței, atitudinea corporală, vocea, scrierea.

La fel, mai este și un sistem de schimb între organisme, actul comunicării efectuat de un individ declanșează un eventual răspuns, o modificare de comportament din partea altui individ. Acel act prin care una sau mai multe persone transmit (emit) și recepționează mesaje, ceea ce se petrece într-un anumit context, presupune anumite efecte și prevede posibilități favorabile de folosire a feedback-ului (Ion Ovidiu Pinisoara, „Comunicare eficientă”, 2003).