Consilierea și orientarea în cariera a adolescenților

Obiective şi funcţii esenţiale ale consilierii

Consilierea carierei este un proces interpersonal cu scopul de a asista persoanele care întâmpină probleme privind dezvoltarea carierei (indecise, performanţe în muncă, stres şi adaptare la stres, integrarea nesatisfacţiei a rolurilor, preocupări legate de compatibilitatea dintre persoană şi locul de muncă, etc.). consilierea carierei pota fi privită ca un tip de intervenţie psihologică.

Scopul fundamental al consilierii este asigurarea unei funcţionări optime a individului sau grupului, scop care se poate atinge prin împlinirea obiectivelor consilierii: promovarea sănătăţii şi a stării de bine; dezvoltare personală; prevenţie.

Orientarea profesională este acea activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se dezvolt şi să accepte o imagine completă despre sine, despre rolul său în societate; testarea concepţiilor acesteia şi transformarea lor în conformitate cu realitatea înconjurătoare, astfel încât acea persoană să obţină satisfacţii şi să desfăăoare o muncă benefică societăţii.

Consilierea şi orientarea este considerată ca fiind o a „a treia forţă” în educaţie, alături de şcoală şi administraţia şcolii, datorită contribuţiilor aduse modificării comportamentale prin învăţarea de sine, prin informaţiile oferite despre cerinţele unei meserii, prin cunoaşterea stratgiilor optime de obţinere a unui loc de muncă. La ora actuală această disciplină este prezentată ca o dezvoltare a carierei, în sensul unui proces de trecere de la o poziţie la alta în cadrul aceleiaşi meserii sau dintr-un domeniu de activitate la altul, cu secvenţe şi sarcini specifice .

„Orientarea devine simultan şcolară şi profesională” (Ghiviriga, 1976) şi vizează împlinirea în timp a unei vocaţii, ca segment particular al unei personalităţi permanent dinamice.

Procesul consilierii şi orientării şcolare şi profesionale poate viza mai multe aspecte de natură:

-cognitivă: furnizarea de informaţii, formarea în tehnicile de căutare a unui loc de muncă;

-afectivă: ameliorarea imaginii de sine;

-cristalizarea unei aptitudini pozitive faţă de muncă;

-acţională: luarea deciziei, planificarea şi punerea în practică a opţiunii.

În actul consilierii adolescenţilor cu privire la lumea muncii va trebui permanent încurajate: utilizarea surselor alternative utile obţinerii de date necesare, creativitatea, pluralitatea soluţiilor, autonomia investigatorie.

Pentru mulţi interesaţi de caest domeniu se pune încă întrebarea: în cazul că există – în ce constă diferenţa dintre consilierea şcolar profesională şi consilierea carierei?

În linii mari, ambele procese de consiliere au aceleaşi caracteristici şi obiective de baza. Unele elemente le diferenţiază totuşi: consilierea tradiţională ia în consideraţie problemele psihologice şi emoţionale, pune accent pe relaţia directă consilier-beneficiar, pe când consilierea carierei dă mai mare importanţă informării, evaluării cantitative şi calitative a resurselor profesionale ale clienţilor, abordării globale a vieţii acestora, facându-se o mai realistă şi naturaşă legătură între „lumea internă” şi cea externă a indivizilor, cu mediul social, economic şi cultural în care aceştia trăiesc.

Cariera înseamnă îndeplinirea simultană sau secvenţială a unui anumit număr de roluri (Super, 1985). Practicarea consilierii carierei dezvoltă un model holistic de a aborda individul şi problemele sale sub toate faţetele identităţii, în situaţii de viaţă (acasă, la şcoală, la locul de muncă, în comunitate) şi cu toate stilurile relaţionare practicate de-a lungul existenţei.

Orientarea este văzută ca un mijloc de: dezvoltare, schimbare şi realizare personală a indivizilor; compatibilizare a nevoilor sociale cu cele individuale; ameliorare/modificare a structurilor sociale şi instituţionale; control social.

Orientarea profesională vizează are un caracter limitativ, pentru că ea este dependentă de situaţiile existente sau posibile de pe piaţa forţei de muncă la un moment dat.

În prezent, rata medie a şomajului la nivel naţional, cât şi pe plan mondial este ridicată şi are tendinţa de creştere. Aceasta înseamnă că un număr impresionant de persoane apte de muncă caută cu disperare un loc de muncă şi, până îl găsesc, cunosc mai multe privaţiuni materiale, financiare sau sociale. Pentru aceştia priorităţile, din unghiul consilierii şi orientării sunt:

-să li se ofere informaţii pentru a face alegeri adecvate cu privire la carieră;

-să li se asigure accesul liber la educaţie şi formare prin flexibilizarea şcolii pentru a o face mai relevantă pentru o carieră profesională;

-să fie eliminate obstacolele care le limitează sau împiedică accesul pe piaţa forţei de muncă;

-să fie trataţi cu respect şi înţelegere pentru unicitatea lor ca fiinţe umane şi să se adopte faţă de ei comportamente demne;

-să li se asigure egalitatea de şanse în viaţă şi pe piaţa muncii;

-să fie sprijiniţi să-şi cultive flexibilitatea personală (facându-se capabili să-şi schimbe ocupaţia, să reintre mai cu uşurinţă pe piaţa muncii, să se adapteze rapid la diferite contexte sociale şi de muncă).

Consilierea şi orientarea nu presupune înlăturarea obastacolelor din calea unei personalităţi în evoluţie, ci avertizarea individului că aceasta există, că majoritatea pot fi evitate şi învăţrea lui cum să o facă. În această accepţiune, autoorientarea – ca proces de informare, evaluare, educare şi formare profesională, cunoaştere progresivă a lumii muncii şi realităţilor sociale, sensibilizarea inviduală pentru valori şi atitudini morale – rebuie avută în vedere stimulta. Totodată, consilierea carierei este un proces educativ care prin monitorizarea unei plurarităţi de dat, tinde către conturarea unui proiect personal coerent cu privire la carieră şi în legătură cu realitatea socio-culturală şi economică.