Contribuția jocurilor didactice cu caracter gramatical la educarea limbajului

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

“Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită de-a fi păstrate cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc.altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inima iubitoarea şi cu simţire de devotament Şi cum altfel am putea aduce simţire limbii române, prinosul dragostei noastre altfel decât având la îndemână mijloacele necesare, să învăţăm copiii încă de mici să vorbească corect limba neamului românesc, să o îndrăgească şi să o respecte “.

Numeroase studii de psihopedagogie infantilă confirmă rolul hotărâtor al limbajului ca factor de integrare a copilului în condiţiile vieţii şcolarului, iar experienţa şcolară demonstrează că handicapul şcolar este cel mai frecvent generat de tulburările de limbaj de nivelul scăzut de verbalizare, că reuşita şcolară a fost şi va fi condiţionată în mod direct de gradul de stăpânire al limbii materne.

Am considerat util să abordez această temă pornind de la rolul deosebit pe care îl are însuşirea limbii române de către preşcolari, a pregătirii lor pentru şcoală.

Pornind de la cerinţele programei am efectuat un studiu atent al bibliografiei de specialitate, privind procesul, formele şi modalităţile de cultivare a limbii în grădiniţă.

Pe baza experienţei didactice pe care o am, corelată cu aspectele teoretice desprinse din analiza studiilor pe această temă am elaborat câteva strategii de muncă pe care le-am verificat în activitatea la clasă.

Lucrarea este rezultatul unei preocupări mai vechi în domeniul educaţiei limbajului. Îmbinând metoda descriptivă cu cea interpretativă am încercat să ilustrez principalele tipuri şi forme de activitate, insistând asupra jocului didactic ca formă specifică cu valenţe instructive şi educative deosebite, în munca cu preşcolarii în general şi în activităţile de perfecţionare a limbajului în special. Am subliniat eficienţa jocului didactic în grădiniţă, faptul că în cultivarea limbii acesta facilitează stingerea scopului urmărit, realizându-se o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere, de învăţare şi acţiunea de joc.1

Jocul didactic este de asemenea preferat şi de copii datorită formei distractive pe care o îmbracă şi o păstrează permanent.

În elaborarea lucrării am ţinut seama de particularităţile limbajului la preşcolari. Trebuie să evidenţiem faptul că pornind de la aceste particularităţi am conceput jocuri didactice eficiente sub raportul educării limbajului privind pronunţarea corectă a sunetelor, în depăşirea vocabularului, structura gramaticală şi respectarea regulilor gramaticale.

La intrarea copilului în grădiniţă am observat, că sub raport fonetic în limbajul lui se manifestă : greutăţi şi greşeli de pronunţie, pronunţări inegale ale sunetelor şi anume : pronunţarea corectă a vocalelor şi cu dificultăţi ale consoanelor, omisiuni, substituiri, sub raport lexical se remarcă vocabular sărac, fiind mai bogat vocabularul pasiv decât cel activ, cunoaşterea unor cuvinte fără a le şti sensul.

Sub raport gramatical (morfo-sintactic), reţinem următoarele caracteristici : folosirea incorectă a pronumelui, dezacordul, folosirea imperfectului, creaţii de cuvinte noi.

Sub raportul evoluţiilor funcţiilor limbajului în grădiniţă se face trecerea de la limbajul situativ la cel contextual.

Am pornit în elaborarea lucrării de la o cunoaştere aprofundată a fenomenelor de limbă sub aspect fonetic, lexical, gramatical şi am subliniat, motivat necesitatea ca preşcolarii să-şi însuşească corect limba prin modalităţile tratate pe parcursul lucrării.

Exprimarea corectă, preocupare de bază a educatoarei se realizează cu sarcini sporite de la o grupă la alta. Această idee ne-a condus la necesitatea de-a privi însuşirea exprimării corecte în grădiniţe şi din perspectiva studierii limbii române în şcoală.

Am avut în vedere faptul că toţi copiii din grupele pe care le-am condus provin dintr-un mediu familial eterogen, unii cu o bază a limbii adecvate vârstei, alţii cu posibilitatea mai modeste, unii cu un bagaj redus de cuvinte şi alţii chiar cu defecte de vorbire.

Am încercat să asigur omogenitatea lucrării prin îmbinarea aspectelor teoretice cu interpretarea lor în funcţie de specificul modalităţilor de muncă, a tipului de activitate.

Cred că voi reuşi să evidenţiez principalele aspecte ce interesează în acţiunile de îmbogăţire a vocabularului şi de însuşire a structurii gramaticale, ca o componentă esenţială a muncii de cultivare a limbii.

Acordând o mai mare importanţă jocului didactic nu am făcut altceva decât să subliniez funcţiile formative ale acestuia în viaţa copiilor şi faptul că jocul didactic este mijlocul de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare. Am căutat să argumentez acestea prin modul în care am conceput lucrarea de faţă.