Efectele Nulității Căsătoriei

PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI FAMILIEI

Ideile conducătoare ce străbat conţinutul tuturor normelor juridice ce reglementează relaţiile de familie, constituie principii generale ale dreptului familiei. Cunoaşterea acestor principii ajută la darea soluţiei în acele materii în care legislaţia nu este suficient de explicită sau nu conţine nici o reglementare şi la determinarea măsurii în care dreptul familiei se completează cu legislaţia civilă

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Codul Familiei „ În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei “. Ocrotirea căsătoriei şi familiei se realizează nu numai cu ajutorul normelor dreptului familiei, ci şi cu ajutorul altor norme juridice. Actele internaţionale privind drepturile omului consacră necesitatea ocrotirii căsătoriei şi familiei din partea societăţii şi a statului. Familia este considerată elementul natural şi fundamental al societăţii O importanţă deosebită în ocrotirea familiei au dispoziţiile Codului Familiei privitoare la drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii lor minori.

Pentru a asigura stabilitatea familiei, codul reglementează riguros condiţiile de fond şi cele de formă ale căsătoriei, drepturile şi obligaţiile personale şi patrimoniale ale soţilor, precum şi desfacerea căsătoriei prin divorţ. Art. 48 alin. (2) din Constituţia României prevede că prin lege se reglementează condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei. De asemenea, ocrotirea căsătoriei se realizează prin egalitatea dintre soţi şi raporturile lor cu copiii şi prin obligaţia de întreţinere pe care soţii o au unul faţă de celălalt.

2. Principiul monogamiei

Codul familiei dispune prin art. 5 că „ este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită “. Existenţa şi raţiunea de a fi ale acestui principiu sunt determinate de sentimentul de dragoste ce stă la baza căsătoriei, care este incompatibil cu existenţa altei căsătorii, de tradiţiile creştine ale familiilor româneşti, precum şi de importante comandamente de ordin social, moral şi juridic. Încălcarea acestui principiu atrage după sine nulitatea absolută a celei de-a doua căsătorii, iar pe planul dreptului penal fapta constituie infracţiunea de bigamie şi atrage o pedeapsă privativă de libertate.

3. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi

Constituţia României, legea fundamentală a ţării, în art. 48 alin. (1) consacră acest principiu prevăzând că „ familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre soţi “. O prevedere asemănătoare este inclusă şi în art. 1 alin. (2) din Codul Familiei.

Consimţământul liber exprimat al viitorilor soţi se datorează afecţiunii reciproce, înclinaţiilor comune şi a dragostei lor, de aici rezultând şi actul de căsătorie dintre aceştia. În exprimarea liberă a consimţământului la căsătorie, viitorii soţi nu vor avea nici îngrădiri sociale, rasiale, etnice, religioase sau de altă natură. Exercitarea acestui drept fundamental constituie o opţiune personală a fiecărei persoane fizice, care singură trebuie să aprecieze dacă se căsătoreşte sau nu. Caracterul liber şi deplin al consimţământului la căsătorie este asigurat prin norme juridice care oferă suficiente garanţii că viitorii soţi au o voinţă conştientă, că îndeplinesc condiţiile legale privind vârsta matrimonială, precum şi obligativitatea exprimării personale, publice şi solemne, cu ocazia oficierii căsătoriei, a consimţământului în faţa ofiţerului stării civile.