Influențe Motivaționale ale Factorilor Subiectivi ai Evaluării

Introducere

Motivaţia poate susţine învaţarea în cel puţin patru moduri: influenţează măsura în care este probabil ca un individ să se angajeze într-o anumită activitate, alegerile indivizilor prin rezultatele pe care le găsesc gratifiante, creşte posibilitatea de angajare în anumite activităţi din proprie iniţiativă, probabilităţile de a persista în acţiune în faţa dificultăţilor şi pe aceea de a încheia sarcina în ciuda întreruperilor, motivaţia influenţează alegerea strategiilor de învăţare şi cognitive angajate, atenţie -retenţie de informaţie, utilizarea acesteia. ( Elliot et al, 2000, p286).

“Motorul personalităţii” (Allport) şi unul dintre cei mai “sensibili” factori noncognitivi ai învăţării şcolare, alături de afectivitate, motivaţia, se prezintă ca elementul cheie în formarea competenţelor şcolare. În lucrarea de faţă, motivaţia a fost abordată în legătură cu unul dintre fenomenele educaţionale care suscită un mare interes din punct de vedere social, evaluarea, ca acţiune pedagogică complexă, ce exprimă prin rezultate produsele educaţionale şi influenţează întregul demers educativ, de la proiectare, finalităţi până la întreg sistemul de învăţământ şi social.

Privind analogic, dacă motivaţia se prezintă ca acel element declanşator şi dinamizator al comportamentului, acel factor ce suscită fascinaţia determinărilor acţiunilor umane, la fel, evaluarea se desprinde ca acel “catalizator” al sistemului de învăţământ, veriga care închide circuitul şi determină schimbarea educaţională în relaţie cu feed-back-ul realităţii.

În cadrul acţiunii didactice, efectele evaluării asupra comportamentului elevilor sunt multiple: în primul rând evaluarea „asigură relaţia elevului faţă de sine” ( Radu, I.T. 2000, p.73) ca subiect al acţiunii şi formarea unei imagini de sine cât mai corectă, duce la apariţia a unui stil de învăţare prin influenţele stilului de evaluare practicat, favorizează formarea deprinderilor de muncă intelectuală, susţinând memoria, imaginaţia, etc. Dar mai ales energizează şi stimulează, motivează puternic învăţarea, contribuind la construcţia „unei relaţii cu sine” corecte, dând conştiinţa competenţei şi incompetenţei proprii şi în final asigurând construcţia unei personalităţi echilibrate.

Complexitatea celor două fenomene, de naturi diferite, motivaţia şi evaluarea, interrelaţiile şi interdependenţele stabilite de acestea, unul cu întreaga funcţionare psihică, altul sistemul de învăţământ, cu individul şi societatea, dar şi între ele, cer abordarea fenomenelor în cercetare în elemente cât mai bine delimitate teoretic şi practic, pentru a putea facilita realizarea unor corelaţii cât mai pertinente. De aceea nici o lucrare care cercetează cele două fenomene nu poate fi exhaustivă şi niciodată posibilităţile de studiu ale celor două nu se pot epuiza.

Abundenţa factorilor subiectivi ai evaluării - distorsiunile evaluative, a căror influenţă poate fi dublată, în activitatea de la clasă, de aprecierile distincte asupra aceloraşi calităţi ale răspunsurilor dar şi asupra personalităţilor care le-au generat, au o influenţă negativă asupra motivaţiei pentru învăţare şi formării personalitaţii. Fireşte că nu ar fi de dorit o „desubiectivizare” a evaluării, însă influenţa factorilor umani trebuie susţinută de demersul de realizare obiectivă a evaluării, toate acestea cunoscând influenţele motivaţionale ale factorilor subiectivi al evaluării.

În câmpul psihologiei şi psihopedagogiei cunoaşterea surselor comporamentului uman asuscitat o fascinaţie deosebită, dovedită de abundenţa lucrărilor anilor `60 `70 `80, Freud, Bolles, Beck sau Atikson sunt numai câteva exemple. Însă lucrările cele mai recente în literatura de specialitate românească sunt foarte rare, iar cele care sunt, tratează succint motivaţia în capitolele lucrărilor marilor psihopedagogi.

Intenţia noastră în acest sens este de a puncta importanţa fenomenului motivaţional în activitatea evaluativă, sub constientizarea faptului că factorii intelectivi explică doar 40 – 60% din cei care duc la reuşita şcolară. (Clinciu, A. et al, 2006).