Modalități de consiliere

În societate, omul nu poate trăi singur, izolat. El se raportează permanent la alţii, acţionează împreună cu ei, stabileşte relaţii ; pentru a fi el însuşi, omul trebuie să se depăşească ca strictă individualitate, să se determine şi să se structureze social. Individul se naşte ca un ”candidat la umanitate’’(H.Pieron) şi se construieşte ca personalitate, orientat fiind spre lume şi spre propria fiinţă prin realizarea unei complementarităţi între planul extern si cel intern, ceea ce permite o mai bună înţelegere a eu-lui, ca factor de raportare la lumea în care trăieşte, dar şi ca modalitate de integrare internă a personalităţii.

Omul este într-o continuă mişcare, într-o continuă luptă cu el şi cu problemele care se ivesc în calea sa. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cerut sfatul altcuiva, când s-au confruntat cu probleme.’’Sfatul este consemnat ca fiind cea mai veche metodă de consiliere’’.

Tema pe care ne propunem s-o dezbatem nu a fost aleasă la întâmplare. La noi în ţară începe să fie rediscutată cu seriozitate problema consilierii şi în mod special a consilierii şcolare. Încă nu există la ora actuală nici o bază solidă legislativă pentru consiliere. Inspectoratele judeţene se bucură de un astfel de cabinet care acoperă problemele din tot judeţul. Mai nou liceele si şcolile din marile oraşe înep să pună la dispozitie săli pentru înfiinţarea unor cabinete de consiliere şcolară.

Este necesar ca în afară de baza legislativă să schimbăm mentalitatea semenilor noştri. Ne gândim la întreaga populaţie: elevi, părinţi. Fiecare dintre aceştia influenţează într-un fel sau altul evoluţia microsistemului educaţional. Crearea unui climat favorabil dezvoltării unei personalităţi dezirabile implică relaţii între aceştia factori (variabile), între aceste persoane si colaborarea lor. Consilierul are menirea de a conduce şi mediatiza aceste relaţii: între părinţi şi şcoală (profesori), între părinţi şi copii, între copii şi profesori.

Realitatea şcolară implică fenomene si situaţii adesea greu de stăpânit şi de controlat, doar de un singur profesor. Viaţa oferă de asemenea multe situaţii greu de depăşit fără un ajutor specializat.

Rolul consilierului este deci de a-i ajuta pe elevi, profesori, părinţi, pe indivizi în general să se autocunoască, să-şi autoevalueze posibilităţile, să îi cunoască pe ceilalţi pentru a putea atenua conflictele şi pentru a elimina dimensiunile. Aşa cum am afirmat mai sus oamenii relaţionează şi problemele unuia dintre ei vor afectua viaţa celorlalţi, viaţa socială, profesională şi familială.

Copilul – elev poate avea nenumărate probleme. Poate fi indisciplinat, poate obţine rezultate slabe, poate avea probleme de sănătate fizică sau mintală. Poate trăieşte acasă într-un climat nefavorabil formării sale ca om, a formării comportamentului dezirabil.

Profesorul la rândul său poate avea probleme care vizează fie latura competenţelor sale profesionale, fie latura capacităţilor sale psihopedagogice. De asemenea şi el poate avea probleme în familie.

Apoi să nu uităm că există familii care, din nefericire, au copii cu diferite handicapuri. Unii dintre aceştia frecventează şcoala de masă. De cele mai multe ori, aceşti copii pe lângă handicapul fizic pe care îl au capătă şi un handicap afectiv fie din vina părinţilor, a elevilor (colegii) sau chiar a profesorilor. Se impune o cunoaştere atentă şi riguroasă a tuturor aspectelor şi o analiză a tuturor problemelor care se pot ivi într-o astfel de situaţie. Tocmai asupra acestor familii cu copii handicapaţi ne vom opri în prezenta lucrare. Este bine să înţlegem că pe lângă ajutorul medical acordat acestor copii este nevoie de consiliere atât pentru copilul în cauză cât şi pentru familia acestuia.

Lucrarea de faţă îşi propune trecerea în revistă a problemelor generale privind consilierea, referindu-ne la principalele curente în urma cărora s-au născut diferite ’’şcoli’’ de consiliere, la metodele şi tehnicile folosite de diferite modele de consiliere la relaţia care se stabileşte între consilier şi client.

În partea a doua vom încerca o clarificare a conceptului de handicap, o clasificare a handicapurilor. Ne vom opri cu precădere asupra handicapului de intelect. Este necesar să înţelegem în ce constă boala, cum se manifestă, cum afectează ea viaţa celor din jur.

În partea a treia ne vom axa pe problema consilierii acestor familii cu copii handicapaţi. În urma aplicării chestionarului de atitudine a părinţilor faţă de copii şi situaţie, vom trage concluziile care ne vor ajuta în consilierea propriu-zisă. Concluziile trase vor încerca să fie atât de ordin teoretic cât şi practic, privind regândirea comportamentului parental şi a atitudinii faţă de copilul handicapat.