Neglijarea Copilului - Considerații Generale

ARGUMENT

Dacă eşecurile din sectoarele economice sau politice pot fi stopate sau diminuate prin mijloace legislative sau economice, eşecurile în educaţia copilului sunt pe termen lung.

Adeseori, considerăm că propria noastră maturitate şi experienţă sunt suficiente pentru a stabili modele educaţionale pentru copii. Părintele îşi atribuie drepturi depline asupra modului în care îşi creşte şi educă copilul. Cadrul didactic apreciază că pregătirea lui este cea mai indicată şi suficientă pentru a instrui şi orienta copilul în evoluţia lui, şi am putea continua enumerarea persoanelor adulte, specialişti sau nespecialişti în creşterea şi educarea copilului care au aceleaşi convingeri şi care sunt răspunzători de influenţa pe care o produc asupra lui.

Familia rămâne totuşi principalul cadru de dezvoltare a copilului, şi felul în care îşi îndeplineşte funcţiile specifice influenţează printr-o paletă de factori funcţionarea societăţii în ansamblu.

Societatea românească se confruntă cu o problemă gravă, aflată, din păcate, în plină ascensiune, şi anume abuzul asupra copilului, problemă care preocupă şi alarmează societatea, şi mai ales profesioniştii din domeniul protecţiei copilului şi a familiei.

Insuficienta cunoaştere teoretică a termenilor, conceptelor, teoriilor care ţin de problematica abuzului asupra copilului, a consecinţelor acestor fenomene asupra dezvoltării copilului, lacunele legislative în protecţia copilului, numărul relativ redus al specialiştilor formaţi şi cu experienţă practică în acest domeniu, constituie, pe lângă complexitatea şi dificultatea intervenţiei în astfel de cazuri, adevărate obstacole în calea diminuării şi prevenirii abuzului şi neglijării copilului.

Neglijarea şi abuzul în cadrul intrafamilial afectează dezvoltarea copilului în dimensiunile sale esenţiale. Efectele acestor fenomene sunt profunde şi nefaste, însoţind copilul de-a lungul vieţii sale. Cunoaşterea şi înţelegerea nevoilor copilului în funcţie de etapele de dezvoltare ale acestuia, de către părinţii şi adulţii cu care el interacţionează, reprezintă posibilitatea de a relaţiona corect cu el şi de a sesiza elementele unor traume, actionând profilactic şi terapeutic.

Plecând de la considerentul că nu trbuie ca părinţii să vadă copilul ca şi un bun al lor, ci ca pe o persoană cu propria personalitate, consider că este necesar a se interveni acolo unde familia dă greş în educarea şi creşterea copilului. Această intervenţie trebuie să fie în interesul suprem al copilului, dar şi în interesul familiei.

Pentru a preveni şi a combate abuzul asupra copilului, specialiştii din domeniul protecţiei copilului, părinţii, cadrele didactice, comunitatea, va trebui să mediteze mai des şi să răspundă la următoarea întrebare: De ce trebuie să schimbăm ceva?:

- A lovi copilul este o violare a drepturilor lui fundamentale ca fiinţă umană;

- Pedeapsa fizică este o practică periculoasă, cauzând uneori vătămări „ accidentale” grave sau degenerând într-un comportament cunoscut ca abuz asupra copilului;

- Pedeapsa fizică aplicată copilului determină preluarea de către acesta a unor atitudini şi comportamente violente- violenţa naşte violenţă;

- Pedeapsa fizică nu-l învaţă nimic pozitiv pe copil;

- Copilul neglijat este marcat de o atitudine de indiferenţă sau timiditate şi de incapacitatea de a-şi organiza activitatea liber.

Lucrarea este compusă dintr-o parte teoretică ( care însumează patru capitole) şi o parte practică ( în care sunt tratate şase studii de caz de neglijare şi risc de abuz fizic asupra copilului prin folosirea pedepsei corporale ca metodă educativă).

Primele două capitole fac referire la fenomenul de neglijare a copilului în familie. Aici sunt descrise tipurile de neglijare , cauzele şi consecinţele acesteia şi efectele violenţei domestice asupra îngrijirii copilului.

Al treilea capitol al lucrării cuprinde: definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului, factorii determinanţi ai abuzului, teorii explicative referitoare la acest fenomen şi copilul- victimă a abuzului.

Al patrulea capitol prezintă o analiză a fenomenului de abuz fizic asupra copilului în mediul intrafamilial. În acest capitol se regăsesc descrise următoarele subiecte: violenţa fizică asupra copilului în mediul intrafamilial, factorii de risc în apariţia abuzului fizic, clasificarea abuzului fizic asupra copilului, pedeapsa corporală ca metodă de disciplinare a copilului. Sunt prezentate şi analizate consecinţele psiho- sociale ale abuzului fizic asupra copilului, un accent deosebit fiind pus pe semnele şi urmările abuzului asupra dezvoltării normale a acestuia, precum şi traumele ce pot apărea ca urmare a situaţiei de abuz.

Sunt subliniate câteva concluzii şi propuneri în partea de final.