Politici Educaționale

Cuvânt înainte

Asistăm actualmente la o multitudine de iniţiative în domeniul educativ fapt pentru care nu este uşor să concluzionăm asupra sensurilor acestei evoluţii. Am putea gândi că este vorba de o extensie a luării sub responsabilitate a educaţiei de către stat vis-à-vis de acţiunile educative locale mai variate şi mai ambiţioase ca în trecut, dar care rămân strict dependente de orientările politice şi de cadrele reglementare definite la scară naţională. Este posibil să ne găsim în faţa unei transformări considerabile a rolului celor desemnaţi local în raport cu emergenţa veritabilelor politici, adică a ansamblurilor coerente de acţiuni în domeniul educativ elaborate de o manieră concentrată şi relativ autonomă prin diferite echipe municipale.

Lansăm aici ipoteza că în numeroase oraşe se acţionează încă de o manieră pe care o putem numi de acompaniere a acţiunilor statului observând din ce în ce mai mult procese care corespund avantajului studiului văzut ca “mobilizări localizate” implicând o conjuncţie mai puţin parţială între un proiect politic elaborat la nivelul comunităţii şi proiecte ale indivizilor sau a unor grupuri locale.

Studiile despre implicarea comunităţii în dezvoltarea şcolii au ocupat de mult timp un loc subordonat sociologiei în general. Importanţa acordată construcţiilor teoretice dominantă filozofic, influenţa structuralismului şi marxismului, ignorarea tradiţiilor “studiilor comunitare” sunt factori care pot fi invocaţi pentru explicarea acestui fenomen.

În fapt, comunităţile locale şi puterea politică ce li se asociază au jucat încă de mult un rol decisiv în dezvoltarea şcolarizării. Este motivul pentru care lucrarea de faţă îşi propune să abordeze problema politicilor educaţionale structurate la nivel de şcoală şi comunitatea în care aceasta se integrează.

Studiind educaţia comunitară, nu putem continua să lăsăm deoparte raporturile dintre individ şi celulele primare cărora el le aparţine, nici între aceste celule şi stat sau factorii de putere: educaţia în calitate de transmitere, inculcare şi socializare, se situează în centrul vieţii colective, de comunitate ca “fenomen social total”. Se pune astfel problema dreptului familiilor, al statului şi al altor instanţe de a interveni în dezvoltarea copiilor. Trebuie deci să ţinem cont de faptul că educaţia copiilor, a tinerilor şi, în general, a cetăţenilor reprezintă nu numai responsabilitatea instituţiilor tradiţionale (stat, familie, şcoală), ci şi a administraţiei locale (commune), a asociaţiilor, a organismelor culturale, a întreprinderilor cu caracter educativ şi a tuturor categoriilor sociale. Trebuie, aşadar, să încurajăm formarea unor agenţi ai educaţiei non-şcolari şi întărirea ţesăturii asociative.

Oraşul, şi în general comunitatea vor fi educative atunci când vor recunoaşte, vor exersa şi vor dezvolta, în afara funcţiilor tradiţionale (economice, sociale, politice şi de prestări de servicii), o funcţie educativă, în sensul că îşi va asuma o intenţionalitate şi o responsabilitate vis-à-vis de formarea, promovarea şi dezvoltarea tuturor locuitorilor săi , începând cu copiii şi cu tinerii.

Pe măsură ce aceste apropieri parvin unei anumite maturităţi, se constituie noi obiecte ştiinţifice. Observarea vieţii clasei este puternic remodelată, nivelul instituţiei şcolare, iese la suprafaţă cu o vigoare incontestabilă, studiul raporturilor dintre şcoală şi comunitate ia contururi din ce în ce mai precise. Toate acestea constituie o înlănţuire teoretică, metodologică şi politică pe care am dori să o prezentăm în lucrarea de faţă.

CAPITOLUL I

Definirea terminologiei specifice temei

În acest capitol vom încerca o analiză a termenului de “comunitate” precum şi a celui de “politici educaţionale” în vederea unei mai bune înţelegeri a demersului ştiinţific pe care vom încerca să-l dezvoltăm pe parcursul lucrării.

1. Incursiune în evoluţia termenului de “comunitate”

În accepţiunea sa largă, termenul de “comunitate” indică, pe de o parte faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe, pe de altă parte totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri, norme de viaţă, colectivitate. Din punct de vedere biologic, comunitatea desemnează totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relaţii reciproce. De asemenea, comunitatea poate fi definită şi ca un grup social având caracteristici, interese comune constituindu-se ca un ansamblu de locuitori din acelaşi loc sau din acelaşi stat.