Relația dintre Strategiile de Abordare a Conflictului și Stabilitate în Cuplu

INTRODUCERE

Viaţa de cuplu este întotdeauna un joc al echilibrelor. Chiar dacă există sentimente puternice reciproce, stabilitatea relaţiei se poate deteriora în timp. Nu este neapărat de amintit mulțimile de cauze ce pot destabiliza cuplul, știind că în timp ambii parteneri se schimbă, probleme de viaţă apar permanent, monotonia și intrigile pîndesc, iar tendinţa preluării dominanţei mocnește întotdeauna ca un foc ascuns. În ciuda tuturor acestor probleme, orice cuplu poate rămîne stabil și armonios dacă există o permanentă comunicare afectivă și constructivă, sinceritate, compromis și, nu în ultimul rînd, comportamente detensionante.

Conflictele constituie o componentă naturală inevitabilă a vieţii fiecăruia dintre noi, cu atît mai mult a fiecărui cuplu unde interacționeaza permanent două poluri, opuse sau nu chiar.

În plan istoric, toată existenţa omenirii în întregime este impregnată cu conflicte – de la primul, care a dus la izgonirea lui Adam şi Eva din rai şi care a pus începutul neamului omenesc, şi pînă astăzi. Toate punctele cruciale ale istoriei omenirii, absolut exact coincid cu apogeurile situaţiilor conflictuale.

Toate conflictele, se repetă din secole în secole, şi cu atît mai mult acţionează inevitabil în orice situaţie. Cei mai mulţi oameni consideră conflictele ca fiind ciocniri distructive, ireconciliabile, în urma cărora unii cîştigă în defavoarea altora, dar preocuparea de tip ştiinţific privind căile de a face faţă conflictelor a dus la dezvoltarea unor modele şi strategii de abordare eficientă şi constructivă a conflictelor. Aceste noi modele prezintă procesul rezolvării conflictelor nu ca pe un cîmp de bătălie, ci mai curînd ca pe o şansă de a învăţa lucruri noi, de a dezvolta responsabilitatea şi de a rezolva conflictele prin colaborare.

Pentru ca relația de cuplu să nu eșueze, ea trebuie creionată sub forma unui depozit emoțional. Fiecare plăcere, emoție constructivă ar corespunde acțiunii de alimentare a depozitului emoțional, în timp ce conflictele, lipsa soluțiilor la problemele curente, blocajele din cuplu ar corespunde acțiunii de retragere.

Privind în ansamblu putem emite ipoteza că în perioada de seducție majoritatea cuplurilor alimentează depozitul emoțional întrucît cei doi parteneri sunt centrați pe satisfacerea nevoilor celuilalt. Pecetluirea cuplului în forma de relaționare a căsătoriei determină o relaxare din partea partenerilor, apare percepția eronată că depozitul emoțional este suficient de solid și astfel cei doi parteneri aleg conștient să se hrănească doar din economii. Acțiunile de retargere sunt dovezi constante ale acestei „odihne emoționale” întărită prin investiția actului de căsătorie drept garantant al stabilității cuplului.

Cele mai multe cupluri ulterior se trezesc în momentul în care conștiința individuală emite mesaje de genul „nemulțumiri interioare vis-a-vis de calitatea relației de cuplu”, „sentiment de înstrăinare față de partener/ă”, „sentimente de singuratate în doi”.

Înțelegînd că relația de cuplu implică doi parteneri, două realități de a privi lucrurile, ne asumăm conștient diversitatea. Astfel, plecînd de la două realități, treptat putem creiona o realitate a cuplului, împărtășită de ambii parteneri, negociată de aceștia și mai ales flexibilă și adaptabilă realității exterioare cuplului, realitate ce dinamizează cuplul.

Fiecare cuplu se bazează pe tranzacții zilnice, tranzacții potențate de nevoile fiecărui partener. Conștientizînd nevoile personale și ale partenerei/partenerului nostru putem armoniza cuplul și mai ales adapta. Înțelegînd că femeile sunt centrate în relația de cuplu pe nevoi relaționale și că bărbații sunt centrați în relația de cuplu pe nevoi acționale putem echilibra cele două forțe opuse și complementare ce stau la baza oricărui cuplu: dorința de fuziune (relație și comunicare – tipic feminină) și dorința de autonomie (liberate de acțiune – tipic masculină).

Gradul de cercetare al problemei. Fiind o temă foarte accentuată în societate, studiul conflictualității și stabilității în cadrul cuplurilor maritale/nemaritale a fost abordată de foarte mulți autori.

În domeniul cuplurilor și familiilor au făcut cercetări diverse autori ca: I. Mitrofan, C. Ciupercă, P. Iluț, I. Thery, I. F. Cuber, Sluzki & Beavin, L. Roussel, R. Hill, R. Touzard, Duvall, G. H. Mead, E. Burgess, Sullivan, H. Wolf, T. Hobbes, Hegel, Marx & Engels, G. Simmel, Scanzoni, H. Spencer, G. Bateson, D. Jackson, Parsons, Buckley, Mc. Cubbin, Dahl, Hunter, Hill, Burr, Benson și alții.

În aria stabilității maritale s-au ocupat cercetărori renumiți ca: F. Bacon, T. Hobbes, B. Mahdevill, J. J. Rousseau, L. Morgan, G. Spencer, Kinsey, Terman, Locke, K. Bement Davis, , Дж. Ф. Мак- Леннана, Ю.П. Азарова, А.И. Антонов, В.А. Борисов, А.Г. Вишневский, В.М. Медков, О. Тоффлер, И.А. Ильин, В.В. Розанов, B.C. Соловьев, С. И. Голода, ВТ. Колокольникова, М.С. Мацковского, Н.Я. Соловьева, В. А. Сысенко, și alții.

Conflictul fiind prezent încă din cele mai vechi timpuri și pînă în ziua de astăzi, a fost cercetat și abordat la fel de foarte mulți autori, și anume: Aristotel, Darwin, Freud, M. Deutsch, S. P. Robins, Zamfir și Vlăsceanu, Bruke, Myers, Moscovici, R. Callahan, Thomas & Kilmann, Cornelius & Faire, S. Schneider & J. L. Barsoux, Lederach, Dudley, Weeks, Blake & Mouton, Evert Van de Vliert, Watkins, Galtung, Tillet, Stoica – Constantin, Neculau și alții.