Stările depresive în raport cu extraversiune - introversiune la diferite etape de vârstă

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate

În ultimele decenii s-a constat frecvenţa fenomenului psihopatologic în practica clinică – depresia. Se constată că 10% din indivizii care se prezintă la medicii generalişti sunt persoane care suferă de depresie. Datele statistice subliniază faptul că unul din cinci subiecţi suferă de depresie. OMS remarcă că din populaţia pămîntului suferă de depresie tocmai 3%, ceea ce în cifre se estimează 150 milioane de persoane (Turchină T., 1999; Deliv I., 2007).

Statistica remarcă avansarea fenomenului de depresie, deoarece creşte şi durata medie de viaţă, decesul în urma bolilor cronice şi consumul excesiv de medicamente, care pot provoca o depresie farmacogenă (Turchină T., 1999). Depresia ocupă locul doi în lista celor mai întîlnite afecţiuni medicale, aproximativ două treimi dintre pacienţii ce suferă de depresie acuză dureri fizice (Subţirelu L., 2007).

Problema relaţiei dintre personalitate şi tulburarea depresivă rămîne a fi un subiect destul de predilect în psihopatologie din momentul în care Kraepelin a invocat prezenţa anumitor trăsături temperamentale, care remarcă faptul că personalitatea premorbidă pentru tulburările afective sau chiar ca manifestări subafective ale acestora. În urma unor serii de studii efectuate în ceea ce priveşte trăsături caracteristice tulburărilor depresive, s-a demonstrat că cele mai frecvente trăsături de personalitate caracteristice tulburării depresive sunt: sentimentul de vinovăţie, stima de sine scăzută, autonomia scăzută, miticulozitate în exces, gîndire convenţionalistă, introversiune. Ceea ce denotă o asemănare între caracteristicile mainifestării depresiei şi tipului de temperament – introvesiune (Toma D., 2008).

Kraepelin susţine că „există unele temperamente care pot fi privite ca rudimente de nebunie maniaco-depresive. Ele pot, de-a lungul întregii vieţi să existe ca forme distincte ale personalităţii, fără dezvoltare ulterioară, dar ele pot la fel de bine, să devină punctul de plecare pentru un proces morbid, care se dezvoltă într-o condiţie specifică şi urmează cursul în atacuri izolate.” (Vraşti, V., Eisemann, M., 1996, pag. 164).

S-a constatat că depresia creşte odată cu vîrsta, adică cu înaintarea în vîrstă incidenţa cazurilor de depresie este mai înaltă (Dicţionar de Enciclopedie, 1997). Încapând cu vîrsta adolescenţei numărul cazurilor de depresie e în continuă creştere. La adolescenţi apar stările de depresie deoarece sunt condiţionate de schimbările fiziologice, morfologice şi psihologice ce au loc la această etapă de vîrstă (Bolea, Z., 2008). La tineri, stările depresive sunt condiţionate de anagajarea în cîmpul muncii, de opţiunea profesională adecvată şi de pregătirea pentru viaţa de familie. Adulţii sunt preocupaţi de problemele cotidiene, de monotonia vieţii, poate avea loc arderea profesională, etc.

Persoanele cu tip de temperament introvert au tendinţa de a interioriza problemele şi preocupările zilnice, mistuind gîndurile în mintea sa. În schimb extroverţii au tendinţa de a exterioriza emoţiile sale negative, problemele sale, astfel ei reuşesc să elimine tensiunea creată de problemele vieţii cotidiene.

Obiectul cercetării îl constituie relaţia dintre tipul de temperament şi starea depresivă.

Scopul cercetării constă în elucidarea particularităţilor relaţiei dintre starea depresivă şi tipul de temperament la diferite etape de vîrstă.

Obiectivele cercetării fiind constituite din:

- Studierea materialului teoretic privind temperamentul şi depresia;

- Elaborarea planului de cercetare;

- Precizarea variabilelor independente şi dependente;

- Evaluarea raportului dintre starea depresivă şi tipul de temperament pentru fiecare categorie de vîrstă;

- Analiza rezultatelor cercetării;

- Elaborarea concluziilor.

Ipoteza cercetării:

1. Presupunem că relaţia dintre starea depresivă şi temperament diferă de la o etapă de vîrstă la alta.

Baza conceptuală a cercetării:

- Teoria tipologică a lui C. G. Jung.

Metode de investigaţie:

- teoretice

- analiza şi sinteza literaturii de specialitate;

- empirice

- Scala de Depresie a Centrului Studii Epidemiologice (CES-D),

- Chestionar de personalitate Eysenck;