Studiu Comparativ privind Aprecierea Intențiilor în Trafic a Conducătorilor Auto Obișnuiți versus Taximetriști în Orașul Iași

ARGUMENT

Lucrarea de faţă prezintă sinteza unor investigaţii prezentate în literatura de specialitate pe problematica aprecierii erorilor şi abaterilor în trafic de către conducătorii auto, precum şi rezultatele unei cercetări personale, prin care mi-am propus investigarea comportamentelor conducătorilor auto obişnuiţi, comparativ cu comportamentele taximetriştilor în trafic. Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi importanţa ei, necesitând o laborioasă muncă de cercetare şi documentare, de coroborare şi ansamblare a informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.

Aşa cum au arătat numeroşi autori, din punct de vedere psihologic, conducerea unui autovehicul presupune implicarea unei structuri psiho-fiziologice complexe, de la dimensiunea senzorial-perceptivă până la structuri complexe de personalitate. Orice obstacol ce se interpune în perceperea concretă a condiţiilor de trafic (fie că e vorba de luminozitate, de stimulare excesivă din punct de vedere sonor, de senzaţii viscerale, etc.) poate determina reacţii inadecvate şi implicit decizii eronate ale şoferului angajat în trafic.

Conducerea unui autovehicul, indiferent dacă este realizată de către un conducător auto obişnuit sau de către un taximetrist, necesită în permanenţă luarea deciziilor adecvate momentului şi circumstanţei, un spirit de observaţie dezvoltat, un nivel intelectual general, o intuiţie tehnică şi o memorie topografică. Alegerea unei soluţii sau a unei opţiuni dintr-o mulţime pot influenţa comiterea sau evitarea erorilor şi abaterilor în trafic. În ciuda proiectării din ce în ce mai rafinată a saşiului, suspensiilor, direcţiei, frânelor ori a electronicii care a extins margini de siguranţă la niveluri de neimaginat, conducătorul auto continuă să rămână veriga slabă din ansamblul om-maşină.

„Capacitatea de a evita comiterea erorilor şi abaterilor în trafic depinde într-o mare măsură de personalitatea socioculturală a conducătorului auto. Aceasta trebuie înţeleasă ca un ansamblu al tuturor normelor integrate individului prin procesul de educaţie şi formare. Este vorba de atitudini, de dispoziţii şi de forţa personalităţii, care rezultă din codul imprimat de normele unei societăţi determinate şi care asigură în general orientarea de comportare în sensul acestui cod. ” (U.Undeutsch, 1962)

Lucrarea este organizată în patru capitole, dintre care primele trei abordează o serie de probleme teoretice, legate de particularităţile erorilor, clasificarea erorilor şi locul lor în cadrul mecanismelor cognitive (aici am insistat pe cele trei teorii reprezentative din literatura de specialitate: Donald Norman, 1981; James Reason, 1990 şi Jens Rasmussen, 1860), factorii care influenţează comiterea erorilor în trafic, procesele psihice implicate în activitatea de conducere a autovehiculului, aspecte definitorii pentru conducătorul auto obişnuit, respectiv taximetrist, precum şi particularităţi privind reducerea erorilor şi abaterilor în trafic.

În cea de-a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia utilizată, precum şi rezultatele unei cercetări, prin care am analizat aprecierea propriilor comportamente în trafic ale conducătorilor auto comparativ cu aprecierea comportamentelor celorlalţi în trafic, evaluate pe un lot de 120 de conducători auto, dintre care 69 conducători auto obişnuiţi şi 51 taximetrişti.

Datele obţinute au confirmat ambele ipoteze generale de la care am pornit, indicând faptul că există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte intenţia de a comite erori şi abateri în trafic între conducătorii auto obişnuiţi şi taximetrişti, precum şi în aprecierea propriilor comportamente ale conducătorilor auto comparativ cu comportamentele celorlalţi conducători auto în trafic. Aceste date sunt prezentate detaliat în capitolul 4.

Modul de valorificare/disiminare a rezultatelor obţinute vizează continuarea cercetării pe parcursul masterului şi documentarea în vederea iniţierii proiectării unui sistem integrat de management al riscului pentru conducătorii auto în colaborare cu Asociaţia Club Sportiv „Clubul Şoferiţelor” din Iaşi.

Capitolul I

Analiza şi managementul erorilor şi abaterilor în trafic

Interesul tot mai mare suscitat de eroarea umană, natura, tipurile acesteia şi factorii care o influenţează se datorează costurilor teribile pe care le produce în domeniul transporturilor, cu precădere în cele de tip rutier, aerian, feroviar şi energetic. Cercetările recente indică faptul că aproximativ 75% din accidentele de pe carosabil se datorează erorilor şi abaterilor conducătorilor auto (Neville A. Stunton, Paul M. Salmon, 2009). Per ansamblu, statisticile arată că eroarea umană este la originea a 20-90% din totalul accidentele majore ale sistemelor în diferite domenii de activitate: aviaţie, control trafic aerian, clădiri şi poduri, baraje, rachete, centrale electrice, transport pe apă. (Serbu T, 2002).

1.1. Introducere în eroarea umană

Încadrarea erorii umane într-un tipar explicativ este foarte greu de realizat. În primul rând, după cum sublinia Rasmussen (1987), eroarea este întotdeauna determinată de nepotrivirea dintre om şi maşină. Leplat (1985) defineşte eroarea umană ca fiind rezultatul unei inadecvări a cuplajului om-sarcină sau a unei nepotriviri între constrângerile sistemului şi mediul său, organizarea muncii, caracteristicile sarcinii şi cele ale operatorului sau colectivului de muncă. În al doilea rând, Zapf et al. (1992) face distincţia dintre erori şi comportamentele inadecvate. De aceea, este necesar ca elementele definitorii ale erorilor să fie însoţite şi de elemente de diferenţiere a termenilor apropiaţi.