Studiul Dinamicii Oboselii cu Ajutorul Testelor de Atenție

1.Introducere

Societăţile intrã în momentul actual într-o noua fază de dezvoltare, caracterizată prin profunde transformări nu numai de natura tehnologică,dar şi umană. Industrializarea a produs o schimbare extrem de rapidă, dar dezechilibrată a sistemelor productive. Ele s-au dezvoltat uluitor din punctul de vedere al tehnologiei utilizate, al instrumentelor. Tehnica de acţiune a fost înalt raţionalizata. S-a investit un cuantum imens de ştiinţa. Aspectul uman al muncii a primit însă o atenţie mult mai redusă. Desigur că intreprinderile actuate sunt şi din punct de vedere uman foarte diferite de cele de acum un secol, sau chiar de cele de acum citeva decenii. Schimbările de ordin uman care au avut loc au fost insă mai mult consecinţe neintenţionate, neplanificate ale schimbarilor tehnologice. S-ar putea spune cã sistemul productiv actual are de înfruntat unul dintre cele mai acute dezechilibre pe care le-a cunoscut vreodată : decalajul dramatic dintre caracterul înalt raţionalizat al instrumentului de acţiune, al tehnologiei, pe de o parte, si, pe de alta parte, caracterul încă rudimentar, tradiţional al organizarii umane.Pe fondul acestor discrepanţe îşi face aparitia oboseala,fenomen pe care am încercat sa îl abordam în paginile ce urmează. Oboseala nu este o boală ; că nu are decât temporar consecinţe asupra organismului.

Cu toate acestea, problema oboselii reprezintă una din cele mai importante preocupări ale fiziologilor, clinicienilor şi igieniştilor. Astăzi problema oboselii a depăşit graniţele fiziologiei şi medicinei şi a devenit o problemă socială, o preocupare a celor ce organizează şi conduc producţia.

2.1 Delimitari conceptuale ale oboselii Posibilităţile funcţionale ale diverselor organe se diminuează sau chiar dispar în cursul exercitării funcţiunilor lor, iar activitatea poate fi apoi reluată şi chiar restabilită la nivelul anterior al capacităţii iniţiale.

La acest fenomen particular se aplică termenul comun de „oboseală".

Un astfel de tip de oboseală a fost observat mai ales pe sistemul motor şi în special pe muşchi ; pe sistemul senzorial, în particular pentru vedere, şi de asemenea, pe unele activităţi psihologice, că de, exemplu atenţia.

Pentru P. C h a i 11 e y-B e r t şi F. P 1 a s, oboseala este un fenomen general de apărare a organismului, care se găseşte în grade diferite la cele mai multe din ţesuturile vii , unele că muşchii şi anumite celule ale scoarţei cerebrale fiind foarte fatigabile, altele, că nervii părând infatigabili.

Cercetările, atât pe plan teoretic cât şi practic, s-au adresat îndeosebi fiziologiei ţesutului muscular striat, care prezintă caracteristică de a fi fatigabil prin excelenţă.

Faptul pentru care are această particularitate şi pen¬tru care documentaţia paralelă asupra oboselii altor sisteme funcţionale este extrem de redusă, poate să fie că sistemul neuro-muscular permite să fie supus la eforturi care îi depăşesc capacităţile funcţionale.

Referitor la această supoziţie P. Castaigne aduce o explicaţie pe baza unor observaţii comparative, asu¬pra unor activităţi renale — resorbţia de glucoza şi hepatice — formarea pigmenţilor biliari, unde celulele, funcţionând cu maximum din posibilităţile lor, la suprasolicitare nu depăşesc acest plafon, continuând să-şi execute activitatea fără obo¬seală, indiferent dacă acest maximum funcţional pe care îi sting apare insuficient.

In ansamblul anatomo-funcţional normal al organis¬mului, echilibrul între sistemul nervos motor şi efectorul său — muşchiul striat — este realizat prin faptul că, primul nu trimite la al doilea decât incitaţii care în calitate şi cantitate îl redă infatigabil ; celulele musculare având o structură şi compoziţie ce le permite de a executa, fără oboseală, un lucru determinat.