Analiza comparativă între sistemul de învățământ românesc și sistemele de învățământ europene

Capitolul I - Sistemul de învăţământ. Concept şi componente

Sistemul de învăţământ reprezintă un subsistem al sistemului social, acesta fiind subordonat şi integrat în cadrul şi structura generală a societăţii, neavând doar o structură internă, ci supunându-se şi unor impulsuri sociale externe.

Sistemul de învăţământ, privit ca un întreg, se referă, în mod fundamental, la organizarea sub formă instituţională a învăţământului, în acest sens sistemul de învăţământ cuprinzând totalitatea instituţiilor ce urmăresc îndeplinirea unor obiective educaţionale. Mai trebuie spus că sistemul de învăţământ are un caracter naţional şi istoric, cu alte cuvinte, evoluează şi se dezvoltă în raport cu dezvoltarea materială şi specificul cultural al fiecărei ţări. Prin urmare, există caracteristici comune între sistemele de învăţământ dintre diferitele ţări, caracteristici şi deosebiri ce sunt legate de condiţiile economice, sociale şi culturale din respectiva ţară.

Concluzionând, vom spune că învăţământul, înţeles sub forma de organism instituţional, nu poate fi considerat ca având doar o structură internă, ca rezultat al interacţiunilor dintre componentele sale, ci el este supus unor presiuni sociale ce funcţionează independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor obiective educative.

Sistemul de învăţământ include:

• un flux de intrare- este alcătuit din resurse umane şi materiale, şi anume: personal didactic, elevi, studenţi, construcţii şi spaţii şcolare,dotări tehnico-materiale, timp şcolar, fonduri băneşti;

• procesul de învăţământ- angajează întregul ansamblu de resurse, în vederea atingerii obiectivelor educaţionale, îngemănând în acest sens cele trei funcţii educaţionale esenţiale: predarea, învăţarea şi evaluarea;

• un flux de ieşire- reprezintă produsul sistemului: persoanele educate, instruite, înzestrate cu competenţe şi atitudini prevăzute de către cererea socială de educaţie;

Capitolul II- Sisteme de învăţământ al ţărilor europene

1. Germania

Structura anului şcolar

Vacanţe Învăţământ primar şi secundar

Data începutului de an şcolar 1 August*

Data sfârşitului de an şcolar 31 Iulie*

Vacanţă de toamnă De la 3 la 12 zile eşalonate între 4 octombrie şi 5 noiembrie*

Crăciun/Anul Nou De la 8 la 15 zile eşalonate între 21 decembrie şi 7 ianuarie*

Iarnă/ Carnaval De la 0 la 12 zile eşalonate între 30 ianuarie şi 25 februarie*

Primăvară/Paşte De la 6 la 15 zile eşalonate între 5 martie şi 14 aprilie*

”Al treilea termen” De la 0 la 11 zile eşalonate între 10 aprilie şi 9 iunie*

Vară 6 săptămâni eşalonate între 20 iunie şi 12 septembrie*

Zile libere şi sărbători religioase Până la 10 zile*

*Depinde de land. Sursa Eurydice

Structura studiilor

În Germania există mai multe forme de îngrijire a copiilor de la 0 – 3 ani, fie prin instituţii de stat, private sau aparţinând diferitor forme de organizaţii.

- Kinderkrippen ( Creşe ) sunt în Germania instituţii de îngrijire a copiilor de la până la 3 ani. În cadrul creşelor se mai face o împărţire a acestora în funcţie de vârsta copiilor, aşadar copiii vor putea fi încadraţi fie la Liegekrippe ( grupa de sugari de la 0 la 6 luni ), fie la Krabbelkrippe ( grupa de sugari de la 6 luni până la 12 luni ) sau dacă au împlinit un an la Laufkrippe.

- Tagesmutter (mama de zi ) este o altă formă de îngrijire a copiilor,specific acestei ţări, iar locul în care este desfăşurată această activitate este de obicei chiar locuinţa persoanei care ia în îngrijire copii. Numărul de copii luaţi în îngrijire este de maximum cinci. Copilul care este îngrijit de o mămică de zi are parte de o îngrijire intensivă, individuală, modelată pe nevoile copilului. Avantajul este că o Tagesmutter este mult mai flexibilă în ceea ce priveşte orele de aducere a copilului şi aceasta poate fi în prealabil stabilită cu parinţii, iar copilul rămâne în acelaşi mediu familial. Foarte multe mămici de zi sunt dispuse să îngrijeasca copii şi în week-end sau peste noapte. Costurile la o Tagesmutter sunt mai reduse decât la o creşă, în funcţie de numărul de ore ales. Tot în funcţie de numărul de ore alese este inclusă mâncarea şi băutura.

- Kindergarten/Kindertagesstätte - educaţia preşcolară de la vârsta de 3 până la 6 ani se face îndeosebi în cadrul grădiniţelor ( Kindergarten ) sau în cadrul căminelor de zi pentru copii ( Kindertagesstätte )

Toţi elevii din Germania, în anul în care ajung la vârsta de şase ani intră la Grundschule, care, în aproape toate landurile se referă la clasele de la 1 la 4. După etapa de şcoala primară, învăţământul secundar se caracterizează prin divizare în căi diferite de învăţământ.

Hauptschule – şcoala generală care cuprinde clasele 5 –9, se încheie cu un examen de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss). Există şi posibilitatea de a absolvi clasa a 10-a specială al cărei corespondent este echivalent cu absolvirea unei Realschule, adică a avea Mittlere Reife, aceasta constând într-o notă foarte bună la examenul de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss) a unei Hauptschule şi o situaţie şcolară foarte bună în clasa a 9-a din cadrul acesteia, la final făcându-se o medie între cele două. De asemenea, există şi posibilitatea după abolvirea celei de-a zecea clase, de a da examenul de admitere în cadrul unei Fachoberschule - „FOS“. După ce elevii au terminat învăţământul obligatoriu se muta în învăţământul secundar superior.Gama de cursuri din oferta include învăţământul general şi şcoli profesionale, precum şi formarea profesională în cadrul Sistemului de Duales (sistem dual).

Realschule este şcoala cu profil specilizat care presupune absolvirea a 10 clase (Mittlere Reife). Absolvirea cu succes a celor 10 clase poate deschide calea către admiterea în cadrul unui gimnaziu sau în cadrul Fachoberschule. Diferenţe există însă, de la land la land, în ceea ce priveşte momentul de începere a unei Realschule, în sensul că se poate începe cu clasa a 5-a sau cu clasa a 7-a.