Artterapia și rolul ei în dezvoltarea socio-emotională a preșcolarilor

INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei:

“Omul nu poate urca sau coborî decât prin sine însuși”

H. Lovinescu

Atunci când definim educația, în accepțiunea ei generală, este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Această accepțiune generală a educației este este prezentă și în Curriculum pentru educația timpurie a copiilor 3- 6/7 ani deoarece educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacității de a învăța. Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau slab valorificate.

Cercetările au dovedit că nu este suficient să dezvoltăm doar capacitătile intelectuale ale copiilor, ci că este necesar un program de educație timpurie care să vizeze dezvoltarea competențelor socio-afective ale copiilor.

Astfel în lucrarea de față : “Artterapia și rolul ei în dezvoltarea socio-emoțională a preșcolarilor”, m-am centrat pe folosirea unor metode specifice artterapiei pentru dezvoltarea unor compețente socio-emoționale care vizează formarea abilităților de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare. Experiențele și trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca și a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experiențe copiii acumulează cunoștințe și abilități, ca și o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacționeze de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experiențe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoționale și uneori acționale la stimuli (muzica, activitățile artistico-plastice, drama, euritmia etc.).

În cadrul gradiniței, dezvoltarea socio-emoțională vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți șii copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși si lumea din jur. Dezvoltarea afectivă vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare.

Diversitatea de metode și tehnici ce pot fi aplicate în cadrul activităților de educație muzicală sau artistico plastice contribuie la dezvoltarea intelectuală și afectivă a copilului, în vederea integrării sale sociale într-un mod cât mai individualizat pentru a respecta unicitatea personalității lui.

Aceste metode specific vin și în întâmpinarea dificultăților de adaptare la mediul grădiniței (9 -10 săptămâni) deoarece preșcolarul mic este instabil din punct de vedere socio-afectiv și are reacții emotive impulsive (mânie, spaimă), dar fără adâncime, aceste metode ajutându-l să-și formeze elemente de conduită civilizată.