Comunicarea didactică în învățământul preșcolar

INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de cercetare a temei. Volumul imens de informaţie de care dispune azi omenirea şi ritmul alert în care aceasta sporeşte pun cu acuitate în faţa şcolii sarcina formării unor capacităţi pentru ca educaţii – copii şi tineri – să devină apţi de autoinformare şi autoformare permanente.

Întregul proces de organizare şi desfăşurare a activităţilor la preșcolari este reglementat de educator prin comunicare. Urmărind fixarea comportamentelor dezirabile ale preșcolarilor şi modificarea celor indezirabile, prin comunicare educatorul vizează, în acelaşi timp şi cu precădere, formarea capacităţilor comunicative ale educaţilor.

Dar pentru a putea forma, educatorii trebuie ei însăşi formaţi. În special, pentru a forma la copii competenţe comunicative, educatorii trebuie să posede asemenea competenţe, iar procesul de comunicare cu copiii este el însuşi mijlocul de formare la aceştia a competenţelor de comunicare. Prin urmare problema competenţelor comunicaţionale îi priveşte deopotrivă pe educatori şi pe educaţi, fie că e vorba de perfecţionare în cazul primilor, fie că e vorba de formare-dezvoltare în cazul celorlalţi.

Pornind de la aceste consideraţii, ne-am propus să aprofundăm unele aspecte mai puţin cercetate ale comunicării şi învăţării şi efectele lor asupra formării competenţelor comunicative ale copiilor de vîrstă preșcoalră la nivelul învățămîntului preșcolar. Ne-am oprit asupra acestei perioade de preșcolaritate pentru că la absolvirea învățământului preșcolar, copiii trebuie să stăpânească principalele instrumente ale muncii intelectuale, să poată utiliza competenţele lor comunicaţionale în diferite situaţii concrete de învăţare şi în relaţiile interumane.

De-a lungul timpul specialiștii au elaborat mai multe teorii asupra conceptului de comunicare dintre care aceștia sunt: Abric Jean-Claude, Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Sălăvăstru Dorina, Belibova Silvia, Gherguț A, Ceobanu C, Maria Savu-Cristescu, Niculescu Rodica Mariana, Lupu Daciana Angelica, Truța E., Șoitu Laurențiu, Cemortan S., etc.

Pe parcursul cercetării problema a fost abordată din perspectivă mai puţin studiată şi anume: modalităţi de creştere a eficienţei formativ-comunicaţionale asupra copiilor prin exerciţii și compoziţie şi rolul relaţiilor de comunicare educator-educat şi inter-copii în ameliorarea statutelor deficitare şi în formarea competenţei comunicaţionale.

Scopul cercetării: fundamentarea teoretică și experimentală de dezvoltare a comunicării copiilor de vîrstă preșcolară.

Ipoteza cercetării: Comunicarea didactică poate deveni un model eficient de formare a competenţelor comunicative la preșcolari dacă:

1. educatorul va practica un stil comunicaţional adecvat situaţiei educative

concrete şi particularităţilor de vârstă/individuale ale copiilor;

2. vor fi stabilite interconexiuni dintre tipul şi structura comunicării didactice,

relaţiile comunicative „educator-educat”, „educat-educator”, grupul social şi competenţele

comunicative ale preșclarilor;

3. vor fi formate capacităţi intelectuale privind achiziţiile lingvistice şi încurajarea

folosirii limbii române în diferite situaţii.

Obiectivele cercetării:

- definirea comunicării didactice ca factor al formării competenţelor comunicative

la preșcolari;

- determinarea reperelor psihopedagogice de formare a competenţelor comunicative la preşcolari și stabilirea barierelor și blocajelor în comunicarea copiilor la vârsta preşcolară;

- relevarea rolului metodelor interactive, a modalității de dezvoltare competenţelor comunicative axate pe tendințele de producerea schimbării calității învățământului preșcolar;

- organizarea şi desfăşurarea experimentului pedagogic de constatare cu scopul de a diagnostica și evidenția momentele dificile în comunicarea educatorului cu copiii.

- interpretarea statistică pedagogică a rezultatelor experimentului pedagogic.

Epistemologia cercetării a inclus conceptele esenţiale oferite de pedagogie, psihologia învăţării şi comunicării, taxonomia obiectivelor educaţionale, lingvistică, teoria educaţiei didactică etc. Suportul teoretico-științific și metodologic al cercetării conceptuale elaborate de: Abric Jean-Claude, Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Sălăvăstru Dorina, Belibova Silvia, Gherguț A, Ceobanu C, Maria Savu-Cristescu, Niculescu Rodica Mariana, Lupu Daciana Angelica, Truța E., Șoitu Laurențiu, Cemortan S., etc.

Metodologia cercetării: metode teoretice – documentarea științifică; metodele – analitică și discriptivă; metode experimentale - experimentul pedagogic; ancheta pe bază de chestionar: observare, analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor experimentului.

Eșantionul cercetării. Experimentul pedagogic, etapă de constatare, a inclus un eșantion aleatoriu de 22 de copii de vârstă preşcolari - din grupa pregătitoare din or.Cahul, grădinița nr.14, gr.1 Buburuza, dintre care 8 fete și 14 băieți.

Valoarea teoretică a cercetării este determinată de: stabilirea fundamentelor teoretice și metodologice cu privire la comunicarea didactică la nivelul copiilor preșcolari, identificarea factorilor, nivelurilor și etapelor procesului didactic, modalităților și metodelor interactive de promovare a învățămîntului preșcolar etc.

Valoarea practică a cercetării rezultă din realizarea obiectivelor cercetării, din informațiile pe care ni le poate oferi literatura de specialitate. Teza poate servi la aplicarea în grădinițele de copii de catre educatori a conceptelor practice descrise prin realizarea unui proces educațional optim dându-se importanță deosebită comunicării didactice.